Adam Rares-Andrei

mi-ai spus, deschide-ți coșul pieptului, arterele tale au nevoie de aer, și lasă-ți coastele să se adape din ploaie, mi-ai spus uite, plămânii tăi sunt tot mai deschiși și carnea ți-e mai

într-o zi mă vei blestema și toate femeile pe care mi le-am închipuit îmi vor crește din barbă ca niște picioare lungi până când de greutate am să mi le lipesc de piept.

ca actor, pe rubens și delacroix îi pun la un loc. nu e ca în evul mediu când așteptai sute de ani să se inventeze ceașca de cafea, crezând că în fața ei poți cuceri orice femeie. e vorba că

eu știu mai bine cum o gheară de vrabie întoarce un chip. pentru că dacă ai fi mausoleu n-ai putea alege niciodată cine să te văruiască. ai primi o pereche de ochi pentru orice. doi ochi pentru

eu nu cedez sarmisegetuza. mai bine m-arunc în câmpie ca un țăruș martir ținând un cort și pânza-i ca o coamă să-mi fie steag. mai bine ca un vultur apropii ghearele de pământ să-nhaț primul

a mers pe marginile mele ca și cum ar fi mers pe o sârmă și mi-a cerut timp. eu i-am oferit o mână. mai târziu ne-a luat câteva vieți să ne căutam o corabie și-am tăcut unul altuia printre toți

văd singura femeie privind în oglindă propria-i femeie dată cu ruj. stau de atâtea dimineți în fața fiecăruia din tine și sper să fie la fel dar se pare că nu tac decât în fața propriului sistem

i s-a pus o temniță aparte, au nins-o, și au numit-o mare. i-au pus stânci bătrâne să nu cadă niciodată și-n surdină au cântat perinița. au vizitat-o din când în când, s-au temut și-n ianuarie au

dacă m-aș plânge de carburant, pentru tine aș muri oricând. oricum nu contează. stau de ieri și de azi lângă ușă și tot îmi aleg stoluri de femei planetare în care mă văd, nimeni nu anunță nimic,

sunt mai corupt pe pământ decât aș fi în hăurile acvatice. și asta pentru că frica mea s-ar întinde pe două caiete dictando dacă m-ai nominaliza cu titlul "vraciul meu de noapte". sunt mai corupt

acum că e 12 și ceva să ne așezăm cu mâinile pe cântar și să așteptăm până ne va țâșni prin ochi ugerul pământului, iar eu, unindu-mi fruntea cu inelarul tău, voi mărturisi tot.

am chemat toate fostele iubite în casă și am plâns în fața lor, le-am mulțumit pentru ce n-am putut să am, pentru ce n-am fost și pentru toate modurile în care nu le-am iubit. apoi le-am arătat

în orice triunghi isoscel, ca în orice femeie, există o eclipsă de lună. suma unghiurilor de lumină are parfumul ei și se revarsă în sâni și mâini și fese congruente. așa sună teorema mea. dacă

de azi încolo mă poți numi invalid pentru că iubesc doar cu un ochi. închide-mă tu în pereți albi cu marmură, pune-mi gratii și presară-mi un iz specific de cămașă albă sau ia-mă simplu de mâini

și când s-a strâns dunărea să plângă toate podurile, n-a mai trecut nicun vas. atunci am înțeles să te adulmec și să-mi înfig nenumăratele degete în nenumărații ochi pânditori am înțeles ca un

și-ar dori pe cineva romantic un mustang care să tacă în viteză și-ar dori pe cineva să o supună în cel mai rotund pat să plângă pentru el coamă de coamă copită de copită și poate nici atunci

Motto: "Uneori mă simt ca un taximetrist: de fiecare dată când vreau să te cunosc, primesc o comandă." pentru cei mai mulți din mine, aripile legate cu sârmă într-o catedrală, nu diferă cu

știu doar că ea era pe undeva și toate casele cu oameni se lăsau în jos să se vadă soarele. se auzeau tocuri. puteam să sper că ar fi vreo păpușă voodoo pe picioroange sau o pasăre de metal

dacă ar fi fost copaci în acest parc, precis nu ar fi avut nicio frunză, niciun viitor, nicio pălărie. de aceea, stau și mă invelesc cu el ca și cum aș trage peste mine cea mai lungă pătură din

unele își vând ancorele, altele rămân pentru ultima baie de păcură, așa sunt vapoarele. pentru că dacă aș scrie un roman, aș rămâne un capitol pe felul cum întorci privirea, iar restul corăbiilor

de la o vreme îmi doresc ca toate femeile să fi studiat medicina. asta pentru că doctorițele au un apetit sexual ridicat. așa îmi place să cred. de la o vreme în mintea mea fiecare dintre ele

stau lângă un lan de porumb care nu se mai termină și mă gândesc că peste câțiva ani în acest loc vor face un aeroport în care n-am să-ți mai pot face check-in iar frunzele să-mi bată în geamurile

radio românia actualități orele 23 o femeie a fost prinsă în preajma unui bărbat ce cânta la chitară în același parc în care ambii au suferit prima lor operație deschisă îi spunea mă gândeam că