autoportret

1 min lectură·30 iulie 2012

Mediu

din tabloul ăsta ți-am lăsat doar mâinile.

mi-am zis că n-ai nevoie de restul corpului pentru o îmbrățișare.

de asemenea, pe noptieră ți-am lăsat o mină de creion,

apoi m-am răzgândit și am lăsat noptiera goală.

ca mamă tu vei ști să întinzi tâmplele

când tot argintul topit îți va așterne

prima toamnă

022.627

Adam Rares-Andrei. “autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adam-rares-andrei/poezie/14011856/autoportret

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

VB valeria b.✓1 aug. 2012

Rares,poemul tau m-a dus cu gandul la "nous étions une victoire qui ne prendrait jamais fin" de René Char.

Mi-a placut.

frumos spus. ma bucur ca ti-a placut. te mai astept.