prin țevi curge muzică nu curge apă a spus omul în halat
nu-i nimic
se bagă și asta la întreținere
a decis comitetul
așa nu se mai poate ne inundă subsolul pereții sunt plini de igrasie a spus
moartea sperie omul
și omul se luptă cu pumnii încleștați
moartea unește airipile păsărilor care zboară
strigă el
cele care nu zboară au pumnii încleștați
și se sperie de moarte
iar moartea
oamenii și-au desenat fețe de morți pe fețele lor vii
și primele fețe zâmbeau
și celelalte fețe zâmbeau
în lumea aceasta de zâmbete maimuța lui darwin evoluează în om
iar omul își desenează fețe
nimic nu se schimbă
stau cu gândul la tine ca și cum aș sta cu un cuțit înfipt în bărbie
pe locul acela nu mai crește barbă
pe locul unde mă gândesc la tine nu mai are loc nicio poveste
dacă m-aș
la început ne-am spus câteva cuvinte
aveam destule
iar ele spuneau despre noi și făceau semne în aer
fost-a om trimis de la dumnezeu
spuneau ele
pe noi nu ne trimisese nimeni
noi vorbeam
în marea noastră
problemă mondială
din singura noastră
rețea fără cuvinte
pe propriul nostru
facebook
de culoare roșie
cu dungi vernil
pe propriul nostru facebook
care nu se cheama
bătrânii ce mai fierb ouă în ziua de azi
dar nici acestea nu mai reprezintă viața
doar o întrețin
pe jumătate
la un ou fiert e nevoie de o felie de pâine care să ocupe cealaltă jumătate
la o
să urcăm să urcăm pe scara asta
și ne va crește un corn mare din frunte
sau să ne întâlnim pentru prima oară și să ne prefacem că suntem la telejurnal
bună seara stimați telespectatori să nu
lumea se mișcă tot timpul noi încă vorbim despre țări în care există ape iar scafandri caută constant persoane dispărute
când mergem acolo niciodată
lumea noastră se mișcă zici că-i acvariu
pe
eu încă te aștept
în ciuda traficului infernal de pe magheru și a claxoanelor
în ciuda mirosurilor amestecate din șaormerii
eu încă te aștept
și pare a fi toamnă sau un soi de zonă populată
avem atâția martori pe noi ne-au ucis în mijlocul tuturor
așa au murit toți
dumnezeu își privea recolta iar recolta încolțea
combinele treierau ce lume frumoasă
așa au murit toți
într-o zi chiar
el i-a spus
avionul străin decolează
ea știa că avionul străin e o pasăre moartă pe acoperișul din țiglă
el a insistat că pasărea moartă a înviat ca prin minune
însă ea a tăcut
chiar și așa
o
în lipsa ta un copil a trecut ilegal strada
îți scriu de la locul faptei
copilul ăsta duce o cruce pe umeri prea stă aplecat
prea se uită înapoi
în lipsa ta au loc evenimente ciudate se aleg
în nopțile în care nu ești
se nasc sculptori celebri.
cu degetele lor lungi lovesc în pietre ca și cum ar lovi cu dălți împrumutate
tu mă iubești separat
eu te iubesc separat
iar între noi se
Aseară
am scris
despre tine,
astăzi
scriu
despre altcineva.
La mulți ani,
iubito,
arăți
la fel
de bine
ca ieri!
La mulți ani,
îți spun
și ciocnim
două turnuri
gemene
pline cu
sunt daltonist cu sângele și cu iarba
mereu le încurc
mereu văd iarba ca fire de sânge închegate pornind din pământ
mereu văd sângele ca o fiertură din ierburi pe care cândva
cu toții am băut-o
cine nu vrea nu vrea
iar faptul că suntem două specii înseamnă că vrem
și vom intra în complexul rezidențial
vom lua liftul până la ultimul etaj
vom inhala mirosul blocurilor de beton
iar cand
dumnezeu cu gaură în piept pictează oameni cu găuri în inimi care iubesc pe jumătate
care dau flori și nasc în spitale goale
care mor de ajuns și lasă moșteniri în avans
dumnezeu pictează
iar
simplu te iubesc nu înseamnă emoție nu înseamnă stare nu înseamnă veșnicie
ci simplu cum tai cu un cuțit
din pântecele unui răsărit devreme și curge toată lumina aia roșie
care ne sparge fereastra
Când se oprește din visat, bătrâna mătură camera
uitându-le numele celor apropiați.
Apropiații încarcă holurile mușcând din pulpele de animal însângerate,
iar sunetele de carne zdrobită spală
copilul cerșea despre apă
apa e pământ spunea el
apa e pânză și gumă și oameni spânzurați
să beți
mai spunea turnând în pahare
iar ei
milostivi
coborau din ștreanguri.
dintr-un lan de porumb lumea îți pare o bluză imensă
ne prindem de mâini cât să nu-nsemne iubire
ce recoltă!
într-o astfel de lume
tare mult aș muri pe afară să știu că din mine
i-ai croi
nu te-am visat niciodată, deci,
în urma mea nu ai ridicat niciun tower bridge, nu mi-ai printat niciun afiș pe wall street, deci,
nu ți-am simțit lipsa,
și a fost zăpadă și caniculă,
una dupa