Adam Rares-Andrei

relax situația e sub control totul e sigur și indestructibil dacă speli mâinile după ce ieși de la baie și dacă pui scorțișoară în omletă totul va fi bine keep calm and you know important e

ce ai auzit până acum este doar o legendă de la artă până la tine este un singur pas de aceea scriem toți despre tine sculptăm pictăm cântăm dansăm și jucăm despre tine totul e o minciună nu

iubirea e acea jucărie a copilăriei căreia i se rup roțile și i se decojește vopseaua dar pe care tu continui să o târăști pe toate suprafețele

când sar în fiecare seară peste blocurile astea cu sufletul în brațe nu o fac ca să îl scot la aer și nici ca să îl plimb ca pe un pet ci ca să se convingă singur că nici măcar așa nu se

atunci când ești împietrit sau ascuns în cele mai sofisticate buncăre sau când sonata pentru pian chiar și încet se aude ca și cum ar fi o persoană atunci când trimiți din când în când privirea

omul s-a urcat singur pe zid ajutându-se de propriile membre uneori s-a urcat împreună cu alți oameni victorie au strigat ei victorie dar cuvântul victorie nu s-a decis dacă să călătorească sau

prin ochii păsărilor mapamondul este acoperit de praf ca de niște valuri interminabile de culoare gri dacă ne-am scutura de praf planeta ar rămâne la fel cu aceleași culori cu aceleași

noaptea e o bombă fără ceas pregătită mereu să explodeze bum și gata de la atâta lumină mă poți privi în ochi doar pe mine

ce se aude acum e un cântec lin până la accident însă după accident oamenii vor zâmbi cu fețele triste vor râde cu maxilarele până la urechi și vor păcăli publicul ce se aude acum e o emoție

nu-mi dau seama dacă te iubesc sau dacă mi-e dor de tine dacă arăți bine sau dacă mi-amintești de ceva nu-mi dau seama ce ești țară sau femeie nu pot să văd dacă părul chiar îți ajunge până

veniți cu toții să ne înfruptăm în această lume acoperită descătușați-vă branhiile și așteptați cu gurile la nivelul apei cineva când și când va presăra de-ale gurii și va acoperi cu grijă

la un pahar de gin s-a scris toată istoria lumii s-a scris moartea unora sub diferitele forme de crimă legală la un pahar de gin au plecat păsările migratoare și chiar și acum când românia te

am găsit un obiect pare a fi un biberon sau o pană de scris sau un baston ceva obiectul ăsta știe să zboare să treacă pe roșu să nu creadă în dumnezeu și să se opună preferințelor și

mă întorc cu fața la perete cât să nu mai încapă și altcineva

începeți cu mâinile le-am zis nimeni nu se mișca fiecare avea locul lui la masa lui restaurant aerisit servire bună meniu accesibil scria pe plăcuța din fată unii erau prinși de picioare alții

copilul ucis e bărbatul care a înțeles că fata din baie nu plânge ci se ascunde de femeia care și-a vândut sufletul gresiei și cabinei de duș

e ciudat cum lumea rupe bucăți mari din lume cum pacea e doar un curent iar iubirea doar o formă domestică de razboi e ciudat cum trece o zi fără să îți aud vocea cum trec oameni

să nu o iei personal niciodată nici măcar atunci când e vorba despre tine când scapi cheile din mână sau când te arată cu degetul sau când ești înjurat să nu o iei personal niciodată chiar dacă

noi doi mamă semănăm și ție ți s-a spus să nu și ție ți-au dat peste mâini ți-au spus măi fată nu să nu iubești și să nu spui și să nu faci copil și să nu privești sus spre turla catedralei să nu

e de ajuns să se scrie că mergem ca să mergem e de ajuns să se scrie că suntem fericiți ca să fim fericiți și-au zis doi țipari într-un acvariu e de ajuns că ne așază pietricele ca să credem că

când am o armă nu știu sigur dacă mi-e dor de tine sau de o crimă nu știu dacă mă face soldat sau criminal în serie faptul că mi se pare drept să moară cineva când se face întuneric sau când