noi suntem cei care privesc înapoi

în lipsa ta un copil a trecut ilegal strada

îți scriu de la locul faptei

copilul ăsta duce o cruce pe umeri prea stă aplecat

prea se uită înapoi

în lipsa ta au loc evenimente ciudate se aleg președinți e clar oamenilor le place să fie conduși

le plac revoluțiile ei le încep ei le termină

ei ling rănile ei le crăcănează mai rău până devin cratere

ce răni domnule

ce răni

noi n-am aflat leacul la cancer și nu ne-am sortat încă gunoaiele

plastic la plastic hârtie la hârtie sticlă la sticlă

în lipsa ta un copil m-a arătat cu degetul

el e omul cu ochiul de metal spunea arătând spre mine

și privea înapoi

și priveam și eu înapoi

până când am înțeles că tu ești undeva înapoi

prea se uită toată lumea înapoi

prea ne ducem crucile aplecați și tu te încăpățânezi să lipsești

nu ți-am zis eu oare

nordicii au reușit să își topească toate gunoaiele și noi râvnim la aceeași femeie exact atunci când lipsește

e timpul să aprind o revoluție

să-mi crestez un fel de vâslă în spatele ochilor

el e omul care privește înapoi spunea copilul

lui trebuie să-i sucim gâtul și limba maternă și gândurile

în lipsa ta era nevoie de cineva care să te caute

iar eu

privind înapoi

am trecut ilegal strada care mă îndepărta de tine.