Privește fix într-un punct și eliberează-ți fața. Așază-ți mâinile pe genunchi și lasă-ți pieptul liber, concentrează-te. Caută punctul și imobilizează-l cu un bold imaginar și depărtează-te încet,
Uneori, atunci când este foarte senin noaptea, dacă privești când trebuie și ești atent, departe, pe boltă, printre stelele multe, poți să vezi câteva urme de pași, care se îndepărtează rapid și
Vreau să scurg câmpurile cultivate cu grâu sau floarea soarelui într-un castron și să le beau.
Monotonia culorilor lor mă face să împietresc și să rămân și eu o parte din peisaj. În fond, de ce
Un pas. Al doilea. Al treilea. Mersul a devenit un act prea reflex.
Aleargă. Te lansezi în față, asfaltul scrâșnește când te împingi în el și pornești. Aleargă. Musculatura se încordează,
uneori, când cuvintele nu-și mai au rostul, privesc.
te privesc.
cu ochii minții,
cu ochii ăștia limitați la a percepe până la câțiva metri și câteva culori,
cu ochii tuturor punctelor ce se
de ce
granule de polen sunt antrenate de valuri calde în răsăritul care cade pe linia de orizont a fiecărei frunze.
fiecare granulă încriptează o culoare pe care o concentrează, așteaptă lumina
Sunetul făcut de pieptul meu când îl lovesc cu palmele e sec. Ca și cum nu ar exista nimic dedesubt. E osul tare, se simte, dar în profunzime îmi pierd vizibilitatea și cred că e un vid. Nu-mi dau
Delir de viață și absurd, pe culmi de nebunie când se conștientizează această inutilitate a existenței și niciun scop nu mai trezește dorința de mai mult. Ce mai poți spera când moartea nu mai
Ușa se trântește brusc de perete scoțând un geamăt imperceptibil. Oamenii trec la fel de indiferenți pe stradă și ușa casei stă deschisă, bălăngănindu-se a pustiu. Fiecare o ocolește și o lasă așa.
Uite următoarea treaptă. Să o urc? Normal. Ridic piciorul încet, îl plasez cu atenție pe beton, îi încerc rezistența și mă ridic cu tot corpul rapid. Am ajuns, gata. Mai are rost să urc? Normal.
Frig pentru ianuarie. Îmi afund bărbia mai bine în fular. Puțini oameni pe strada asta. Normal, e în construcții, e întoarsă pe dos, nu mai pot ajunge aici mașinile, deci nu mai prezintă
„Să vă ia naiba pe toți! Pe toți măi, mă auziți, imbecililor, pe TOÞI!!” Trântesc geamul și mai apare o crăpătură. Naiba s-o ia și pe aia! Oricum nu mai contează acum, nu cred că unui viitor cadavru
Gata, m-am hotărât și am și acționat. Fără prea multe cuvinte, n-am întrebat pe nimeni și nici nu aveam de ce să întreb, îmi ard cizmele. Da, cizmele mele, cele cu care mă încalț acum, în anotimpul
Dacă vrei să te cerți cu cineva, începe o discuție despre religie, politică, avort, clonare sau pedeapsa cu moartea. Toate se numesc “probleme de etică” și fiecare conține o sămânță de discordie, de
anul 1: Să intri mut în această lume și să deschizi ochii. Să plângi pentru că te-ai rupt de creatorul tău și să râzi pentru că știi că într-o zi vei fi tu creatorul.
anul 2: Să stai drept pe
Matematica îți deschide mintea. Integralele sunt suprafețe din grafice și se înșiră pe aceleași table pe care încă se văd problemele de la algebră de ora trecută. 1+1=0. 1+1+1=0. 1+1+1+1+1+1=0. În
Început
De Anul Nou se spune că e bine să ai cu tine ceva vechi, ceva nou și ceva roșu. De ce, nu știu exact. Pot doar presupune.
Probabil „ceva vechi” reprezintă originile tale, din care te
Se spune că atunci când Pandora și-a deschis cutia, toate relele din lume au scăpat și și-au început domnia de teroare asupra oamenilor. Dar a rămas ceva în cuite, nu și-a luat zborul și a ales să o
Stai în pat. Să te ridici sau să rămâi? Alege. Þi-e foame. Ciorbă sau sarmale? Alege. Stânga sau dreapta? Alege! Vii sau pleci? Alege!! Creezi sau copiezi? Alege!!!
Totul înseamnă să alegi, de la
Ce sunt? Un om. Ce nu sunt? Un zeu. Sau poate era invers? Om, zeu, zeu, om, zeu... eu... Nu mai știu. Am uitat replica. Iarăși stau în lumina puternică a reflectoarelor, uimită, cu gura ușor
Degete reci,
Buze-nghețate,
Gânduri subțiri
De ploi înecate.
Mulțimea grăbită
Se-aruncă-n abis
Și duce cu ea
Și ultimul vis.
Cu ochii crestați
De râsete surde
Văd sufletul meu
Sub
Sst! Nu vorbi. Doar fii puțin atent. Vreau să-ți arăt ceva… Mergem pe străduțe înguste, necunoscute. Nu e nevoie să știi unde ne vom opri, pe unde am venit sau pe unde ne întoarcem. Sunt lucruri
Focaliză microscopul înca o dată și încercă să se uite mai atent. Vedea numai ceață, așa că își scoase ochelarii și închise ochii. Îl usturau și probabil erau roșii. Se săturase de locul acela. Era
Din perdeaua opacă, întunecată a pădurii se zărește un punct luminos. Zăpada se așterne în continuare peste tot și toate. Un fulg mare, o steluță argintie de gheață alunecă lin spre pământ. De sus