Poezie
Toamnă
1 min lectură·
Mediu
Degete reci,
Buze-nghețate,
Gânduri subțiri
De ploi înecate.
Mulțimea grăbită
Se-aruncă-n abis
Și duce cu ea
Și ultimul vis.
Cu ochii crestați
De râsete surde
Văd sufletul meu
Sub frunzele ude
Și-ncerc să-l adorm
Cu povești abstracte
Spuse de-un suflet
Aflat prea departe.
De unde-am pornit
Și unde s-ajungem?
Nu știu de ce
Încă mai plângem
După veri trecute
Și iubiri moarte
Când toamna ne spune
Să pășim mai departe.
002.801
0
