AAA

Ssst! Niciun glas, nicio mișcare. Vreau să știu dacă este aici. Mirosul, da, mirosul e aici, dar nu-I simt și căldura. Nu mișcați! Nu, nu tu, nici tu, nici… Tu! Ai fost cu el. Þi-a rămas pe degete

Am fost odată tu și eu. Eu eram neștiutoare, tu erai atotștiutor. Eu eram mică, tu erai mare. Eu eram albă, tu erai negru. Eu aveam un gând și tu aveai același gând. Eu trăiam într-un triunghi

A fost odată ca niciodată… Nu. Nu este un început bun. Ceea ce s-a întâmplat nu are nevoie de introducere. Eu am fost doar un alt spectator din gradina. Pe o frunza verde, lată, de lalea, s-au

Și tu ești om. O, da, nu încerca să negi. Ești un om ca toți ceilalți: insignifiant, slab și mirat de tot ce vezi că e puțin diferit de locul în care ai crescut. Un om într-o mulțime imensă care se

Uită-te în jurul tău. Ce vezi? Vezi oameni ca mine și ca tine... Unii au nasul puțin strâmb, unii au pielea aspră, unii au părul creț, alții au acnee, alții sunt obosiți. Dar unii sunt seropozitivi.

Sssst... Ascultă vântul și taci. Îl auzi cum șuieră? Ești doar tu, în camera asta mică și strâmtă, și îl auzi cum se agită acolo, afară... De ce stai în mijlocul camerei? Þi-e frică?... Mai vezi

Poștașul vine, poștașul pleacă. Vine pentru toată lumea și vine pentru fiecare în parte. Pe același drum bătut vine și pe același pleacă, de fiecare dată la fel și totuși diferit în câte un punct.

La miezul nopții, După încă o zi de-așteptare, Respir. Inspir vise moarte și expir vise goale. La miezul nopții, După încă o zi oarbă, Privesc. Privesc negura moale și o sfâșii. La miezul

Blițuri puternice, lumini, gălăgie infernală…Tremură din toate încheieturile, dar are zâmbetul lui plăcut întipărit pe față. Dă mâna cu președintele comisiei și aude din depărtare felicitările

Furia intră în lanul de porumb doborând câte trei-patru tulpini deodată. Îi lovește cu furia-i obișnuită și îi culcă la pământ, apoi îi ocolește. Toată se concentrează asupra cauzei ei și o despică

Susurul liniștitor al văilor adoarme ființa și neființa. Un tren prăfuit, cu banchete jupuite de timp și de unghii roase, cuvinte obscene mâzgălite pe fond gălbui, cu pix albastru. Zgomotul roților

„Încă doi, încă doi” murmura el în barbă. „Încă doi și termin cu pacienții pe ziua de azi”. Mergea repede pe coridorul pavat cu dale albe și negre. Oameni cu priviri pierdute se foiau încolo și

Ceasul își mișcă leneș limba minutarului, trăgând parcă de timp. În clasă e o căldură înăbușitoare, de septembrie. Stăm toți în bănci și…tăcem. Unii privesc cerul albastru prin fereastra

Cu nasul lipit de vitrină și cu ochii înroșiți de frig și de oboseală privea cu atenție cutiuța muzicală cu o scoică rotitoare în mijloc. Își băgă mâinile în buzunare și se îndepărtă. O altă

Stăm legați de scaune reci, metalice, într-o cameră îngustă și foarte înaltă. Suntem calmi și privim cu pleoapele ușor lăsate cum aceeași frunză cade din același copac din nou și din nou și din nou.

Îmi picuri abstractul unei stele căzute prin firele tainice ale visului nostru în palmă... M-acoperi cu esența unei iubiri meschine și aștepți să devin eu concretul. Sunetul ploii

O lume cenușie. Cu multe forme: rotunde, pătrate, dreptunghiulare, poliedre, cuburi, piramide, sfere... O adunătură mișcătoare, fără sunet, fără culoare. Totul în banalul gri, oscilând ritmic