Texte în proză

Privește fix într-un punct și eliberează-ți fața. Așază-ți mâinile pe genunchi și lasă-ți pieptul liber, concentrează-te. Caută punctul și imobilizează-l cu un bold imaginar și depărtează-te încet,

AAAA

0

0

Uneori, atunci când este foarte senin noaptea, dacă privești când trebuie și ești atent, departe, pe boltă, printre stelele multe, poți să vezi câteva urme de pași, care se îndepărtează rapid și

AAAA

0

0

Vreau să scurg câmpurile cultivate cu grâu sau floarea soarelui într-un castron și să le beau. Monotonia culorilor lor mă face să împietresc și să rămân și eu o parte din peisaj. În fond, de ce

AAAA

0

0

Un pas. Al doilea. Al treilea. Mersul a devenit un act prea reflex. Aleargă. Te lansezi în față, asfaltul scrâșnește când te împingi în el și pornești. Aleargă. Musculatura se încordează,

AAAA

0

3

Sunetul făcut de pieptul meu când îl lovesc cu palmele e sec. Ca și cum nu ar exista nimic dedesubt. E osul tare, se simte, dar în profunzime îmi pierd vizibilitatea și cred că e un vid. Nu-mi dau

AAAA

0

0

Delir de viață și absurd, pe culmi de nebunie când se conștientizează această inutilitate a existenței și niciun scop nu mai trezește dorința de mai mult. Ce mai poți spera când moartea nu mai

AAAA

0

1

Ușa se trântește brusc de perete scoțând un geamăt imperceptibil. Oamenii trec la fel de indiferenți pe stradă și ușa casei stă deschisă, bălăngănindu-se a pustiu. Fiecare o ocolește și o lasă așa.

AAAA

0

0

Uite următoarea treaptă. Să o urc? Normal. Ridic piciorul încet, îl plasez cu atenție pe beton, îi încerc rezistența și mă ridic cu tot corpul rapid. Am ajuns, gata. Mai are rost să urc? Normal.

AAAA

0

0

Frig pentru ianuarie. Îmi afund bărbia mai bine în fular. Puțini oameni pe strada asta. Normal, e în construcții, e întoarsă pe dos, nu mai pot ajunge aici mașinile, deci nu mai prezintă

AAAA

0

0

„Să vă ia naiba pe toți! Pe toți măi, mă auziți, imbecililor, pe TOÞI!!” Trântesc geamul și mai apare o crăpătură. Naiba s-o ia și pe aia! Oricum nu mai contează acum, nu cred că unui viitor cadavru

AAAA

0

1

Gata, m-am hotărât și am și acționat. Fără prea multe cuvinte, n-am întrebat pe nimeni și nici nu aveam de ce să întreb, îmi ard cizmele. Da, cizmele mele, cele cu care mă încalț acum, în anotimpul

AAAA

0

0

Matematica îți deschide mintea. Integralele sunt suprafețe din grafice și se înșiră pe aceleași table pe care încă se văd problemele de la algebră de ora trecută. 1+1=0. 1+1+1=0. 1+1+1+1+1+1=0. În

AAAA

0

0

Început De Anul Nou se spune că e bine să ai cu tine ceva vechi, ceva nou și ceva roșu. De ce, nu știu exact. Pot doar presupune. Probabil „ceva vechi” reprezintă originile tale, din care te

AAAA

0

0

Se spune că atunci când Pandora și-a deschis cutia, toate relele din lume au scăpat și și-au început domnia de teroare asupra oamenilor. Dar a rămas ceva în cuite, nu și-a luat zborul și a ales să o

AAAA

0

0

Stai în pat. Să te ridici sau să rămâi? Alege. Þi-e foame. Ciorbă sau sarmale? Alege. Stânga sau dreapta? Alege! Vii sau pleci? Alege!! Creezi sau copiezi? Alege!!! Totul înseamnă să alegi, de la

AAAA

0

0

Ce sunt? Un om. Ce nu sunt? Un zeu. Sau poate era invers? Om, zeu, zeu, om, zeu... eu... Nu mai știu. Am uitat replica. Iarăși stau în lumina puternică a reflectoarelor, uimită, cu gura ușor

AAAA

0

0

Sst! Nu vorbi. Doar fii puțin atent. Vreau să-ți arăt ceva… Mergem pe străduțe înguste, necunoscute. Nu e nevoie să știi unde ne vom opri, pe unde am venit sau pe unde ne întoarcem. Sunt lucruri

AAAA

0

0

Focaliză microscopul înca o dată și încercă să se uite mai atent. Vedea numai ceață, așa că își scoase ochelarii și închise ochii. Îl usturau și probabil erau roșii. Se săturase de locul acela. Era

AAAA

0

0

Din perdeaua opacă, întunecată a pădurii se zărește un punct luminos. Zăpada se așterne în continuare peste tot și toate. Un fulg mare, o steluță argintie de gheață alunecă lin spre pământ. De sus

AAAA

0

0

Merg pe stradă și mă olgindesc în vitrine. Uite-mă o dată, de două ori, de trei ori. Merge, nu crezi? Desigur, de primele zece ori e chiar interesant, dar apoi… Închid ușa și sunt iarăși în casa mea,

AAAA

0

1

Am fost odată tu și eu. Eu eram neștiutoare, tu erai atotștiutor. Eu eram mică, tu erai mare. Eu eram albă, tu erai negru. Eu aveam un gând și tu aveai același gând. Eu trăiam într-un triunghi

AAAA

0

0

A fost odată ca niciodată… Nu. Nu este un început bun. Ceea ce s-a întâmplat nu are nevoie de introducere. Eu am fost doar un alt spectator din gradina. Pe o frunza verde, lată, de lalea, s-au

AAAA

0

0

Și tu ești om. O, da, nu încerca să negi. Ești un om ca toți ceilalți: insignifiant, slab și mirat de tot ce vezi că e puțin diferit de locul în care ai crescut. Un om într-o mulțime imensă care se

AAAA

0

3

Poștașul vine, poștașul pleacă. Vine pentru toată lumea și vine pentru fiecare în parte. Pe același drum bătut vine și pe același pleacă, de fiecare dată la fel și totuși diferit în câte un punct.

AAAA

0

0

Blițuri puternice, lumini, gălăgie infernală…Tremură din toate încheieturile, dar are zâmbetul lui plăcut întipărit pe față. Dă mâna cu președintele comisiei și aude din depărtare felicitările

AAAA

0

0

Furia intră în lanul de porumb doborând câte trei-patru tulpini deodată. Îi lovește cu furia-i obișnuită și îi culcă la pământ, apoi îi ocolește. Toată se concentrează asupra cauzei ei și o despică

AAAA

0

1

Susurul liniștitor al văilor adoarme ființa și neființa. Un tren prăfuit, cu banchete jupuite de timp și de unghii roase, cuvinte obscene mâzgălite pe fond gălbui, cu pix albastru. Zgomotul roților

AAAA

0

0

„Încă doi, încă doi” murmura el în barbă. „Încă doi și termin cu pacienții pe ziua de azi”. Mergea repede pe coridorul pavat cu dale albe și negre. Oameni cu priviri pierdute se foiau încolo și

AAAA

0

1

Cu nasul lipit de vitrină și cu ochii înroșiți de frig și de oboseală privea cu atenție cutiuța muzicală cu o scoică rotitoare în mijloc. Își băgă mâinile în buzunare și se îndepărtă. O altă

AAAA

0

0

Stăm legați de scaune reci, metalice, într-o cameră îngustă și foarte înaltă. Suntem calmi și privim cu pleoapele ușor lăsate cum aceeași frunză cade din același copac din nou și din nou și din nou.

AAAA

0

0

O lume cenușie. Cu multe forme: rotunde, pătrate, dreptunghiulare, poliedre, cuburi, piramide, sfere... O adunătură mișcătoare, fără sunet, fără culoare. Totul în banalul gri, oscilând ritmic

AAAA

0

0