Ioan-Mircea Popovici a plecat în Rodadorul ceresc
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

Ioan-Mircea Popovici (2 martie 1947 - 6 iulie 2025)
curând voi părăsi insula / sămânța de iederă a încolțit într-un vers
(Ioan-Mircea Popovici, ora măslinului sălbatec)
A plecat dintre noi un bun prieten al Agonia.ro și Poezie.ro, membru al site-urilor încă de la începutul lui 2007.
Ioan-Mircea Popovici, licențiat în matematici, cu doctorat în același domeniu, a fost, vreme îndelungată, profesor universitar la Universitatea Maritimă din Constanța, după ce a predat și în gimnaziu (la școala din Viile Noi), și în licee (la Liceul „Ovidius” și la Colegiul „Mircea cel Bătrân” din Constanța).
Pe lângă activitatea din domeniul de specialitate, constituită din cărți și articole publicate, Ioan-Mircea Popovici a avut ca pasiune și literatura. A debutat, astfel, cu volumul de proză eseistică Voiajul, la editura „Muntenia”, în 1994. A scris și două cărți de poezie: Fata mării (ed. „Nautica”, Constanța, 2011) și toamna, ca și ploile, vine de la histria (ed bilingvă, română și franceză, în traducerea Mariei Gheorghe, Montreal, 2011). Despre aceste trei cărți puteți găsi articole scrise de mine pe acest site. Poate unii dintre voi ați apucat să îi citiți și cărțile sau cel puțin textele postate, cu generozitate, aici. O perioadă a avut o rubrică permanentă, Scara lui Escher, la revista constănțeană „Tomis”.
Pentru cei care l-au cunoscut și l-au admirat, fie și virtual, plecarea sa dintre noi lasă un mare gol. Om de caracter și de cuvânt, Ioan-Mircea Popovici a avut vocația unei autentice prietenii. Pentru mine, deși ne-am văzut rar, a fost unul dintre cei mai buni prieteni.
Câteva versuri din Fata mării:
„ești poet
hrana ta-i din toate clipele
viață adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii și fără sfârșit” („Prolog de logodnă”)
„naturi solare suntem
osândiți să trăim în noapte” („prea puțin/ mirko 10”)
De-acum, poetul ne lasă nouă și insula Meeea, și Grădina Inorogului Alb, și tărâmul Rodador, el plecând să ne privească din Rodadorul ceresc.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
* Fotografie din arhiva personală și din cea a autorului.
Cum sa citezi
George Pașa. “Ioan-Mircea Popovici a plecat în Rodadorul ceresc.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2025/07/ioan-mircea-popovici-a-plecat-in-rodadorul-cerescComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Scrisul său era o matematică a cuvintelor. Găseai fracții ale frumosului, ecuații ale momentului, integrale, geometrii ieșite din sine, chiar și probleme nerezovabile existențiale. Dar, nu pot să-l văd decât pe treptele Tomisului!
O lumină de respect și drum lin printre stele, Ioan-Mircea Popovici!
un mare respect pentru un Om și un fost coleg!
Drum lin printre stele!
Condoleanțe celor rămași cu suferința în suflete!
Fie ca El să îl țină aproape, acolo unde odihnesc cei buni.
Aprind o steluță în amintirea dumnealui.
Cum spune și Bogdan, cel mai bun lucru pe care-l putem face în memoria celor pe care Dumnezeu i-a luat dintre noi este să le citim, din când în când, creațiile.
Vă mulțumesc pentru că ați fost alături!
ne ducem...
Scuzele mele pentru greșeală, dar eram bulversat.
L-am cunoscut pe site-ul Agonia si l-am respectat pentru uriasa putere de creatie pe care a aratat-o in domeniul matematicii si al poeziei si m-am bucurat mereu pentru comentariile de bun simt pe care le-a avut pe marginea creatiilor mele poetice. Vestea aceasta m-a intristat si imi amintesc cum nu cu mult timp in urma isi aratase ingrijorarea ca nu am mai aparut pe site de lucru de care m-am simtit onorat. Sincer, imi pare rau si transmit familiei pe aceasta cale regretul pentru pierderea grea suferita.
Îți mulțumesc pentru semnul tău de apropiere față de spiritul unui om deosebit!
Dumnezeu să-l ierte!
poetului plecat nu i se face ger/
l-așteaptă acolo sus albaștri heruvimi
și serafimi/
pe-a lui peniță zboară inimi după inimi
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu Drepții.
Dumnezeu să-l ierte!
Dumnezeu să îl ierte!

Noi vom face ce ştim mai bine, îi vom păstra vie memoria şi vom invita şi generațiile mai noi să se adape din poetica sa.