Poezie

Relativitate

2 min lectură·14 noiembrie 2026

Mediu

Iisus știa că va veni un cutremur

În care toate casele prost construite,

La fel cum sunt astăzi casele vechi,

Se vor nărui și ce va rămâne

Va fi ignorat și desuet.

El știa și că în interiorul lor,

Unde mulți aleg să stea împreună,

Focul pe care îl vor aprinde

Îi va preface în scrum

Ori un altceva care

Va fi să rămână.

Construirea lumii, pentru El, începea

Din interiorul materiei eliberate

De trecutul înrădăcinat unde,

Altcândva, alte rădăcini

Căutau prin noapte.

La fel cum, pe linia de asamblare

Automobilul este construit de mașini

Programate să îmbine linii și curbe,

Înșurubate spre a deveni brand

Pentru un cumpărător care

Rămâne un consumator

Cât timp e în trend.

Consumatorul de case prefabricate

Pe care cutremurul nu le poate

Distruge și nici focul arde.

Ca arhitect, Iisus întâi prospecta

Pământul din care construia

Și pe Sine se întruchipa.

Și, ca inginer, spațiul ce și-L imagina

Din propria carne, îl ignifuga

Ca Iadul să nu îi dea foc

Golului unde creștea.

Deși, cutremurul și focul ce vor veni,

Știa Iisus, pe toți ne vor curăța.

Dar nu de trecut, ci de ceea ce va fi

Atunci când toate vor fi trecut

Călătorind după steaua Sa.

004

Nincu Mircea. “Relativitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206895/relativitate

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.