Poezie

Anotimp

1 min lectură·12 noiembrie 2026

Mediu

Cocorii, distribuiți pe timpan,

Interpretau în noapte simfonia

Uitării înrădăcinate în închipuire

În timp ce, în cer, ca peștii în ape,

Părți din stoluri se închipuiau.

Strigătul lor care în întuneric țipa

Pe când, fără să îi văd, le aluneca

Ca unda unui val de apă în vad,

Îmi amintea de vremea când

Nu știam mai nimic despre

Ceea ce va mai urma.

Atunci, l-am întrebat pe bătrân

Dacă a mai auzit cum țipă cocorii

Care pleacă călătorind prin întuneric.

„Între betoane și străzi de asfalt,

Ceea ce se petrece în cer”, mi-a spus,

„Este lipsit de sunet și de orice fel

Și de oricare alt fel de plecări.”

Atunci am știut că toate toamnele,

Precum toate cârdurile de cocori,

Sunt nenumărate și cântătoare

Mulțimi de lumini călătorind

Întunecate de mai multe ori.

Și că, de fiece dată în care le ascult,

Mă întreb: „Ce voi povesti tinerilor

Despre când va veni vremea

În care vor pune în vaze

Fulgii acestor ninsori?”

004

Nincu Mircea. “Anotimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206834/anotimp

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.