la final de vară

literele trec prin mine fulger
mă luminez
brăzdez timpul
sunt mai ceva decât o eclipsă totală de lună
capul în nori
semantică universală

miroase a iarbă pe pagina mea
fiecare colț o literă căzută lin în atenția vocabularului
zâmbesc
așa se cuvine să întâmpini limba română
cu metafora cea mai agilă
și răzlețe clipe când tot ce e mai sănătos e să râzi
taaaare
să alungi spiritele rele din scoarța de copac

pe urmă
soarele șlefuiește tot
cuvântul pare un pantof lustruit care nu merge pe oriunde
se aude un vals
despre frunze e vorba când încep ele să se desprindă
silabă cu silabă
să-și ia libertatea la purtare

în grădină pe masa părăsită
o carte se citește în voia vântului care întoarce filele cu un aer bogat
de septembrie