Le-am scris cu unghia pe tencuială Pe un perete de firidă goală, Pe întuneric, în singurătate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de

Cu vreo cîteva tuleie, Mă, tu semeni a femeie. La sprinceană Fetișcană, Subsuoară De fecioară. Ai picioare Domnișoare, Coapsa

din volumul „FRUNZE” ( 1961 ) Cincizeci de ani, de când încerci, mereu, Condeiul, gândurile și cerneala, N-au mai ajuns să-ți curme, fătul

Prin singurătatea lui brumar Se risipește parcul, cît cuprinzi, Învăluit în somnul funerar Al fumegoaselor oglinzi. Căci prin mijloc, bolnav de

din volumul „FRUNZE” ( 1961) Zăresc în mine șesuri și temelii de munți Cu ceruri printre piscuri și râuri pe subt punți, Ca pe pământ,

Da, te-aș iubi cum mă iubești și tu. Inim-ar spune da, cugetul nu. Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia Și să mă ardă în dogoarea ta. De unde te-ai

Ciclul „Ritmuri” Tânjesc pe-ndelete. Mie foame, mi-e sete, Dar n-aș putea, poate, să-i spui Orișicui Ce hrană Mă poate nutri și ce

ciclul „Cărticică de seară” ( 1935 ) Prințesei mici îi pare bine Că stăpânește țara de albine. Cetățile dintre răchitele-argintii Noroade

ciclul \"HORE\" ( 1939 ) Vântul strigă: nu-i răspunde. Și te cheamă: te ascunde. Te găsește? Dă cu frunză, El nu știe să

ciclul \"Cărticică de seară\", ( 1935 ) Mă uit în cer, mă uit în pământ. M-am întrebat cine sunt. Gânduri se duc, vin Din vânt, din

Volumul: „Cuvinte potrivite” ( 1934 ) O! Cine-ar zice că pe-aici Au fost vreodată flori, Privighetori, Și cărți citite cu ochi mici, În

ciclul „Poeme noi”, ( 1963 ) Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare. Șoptisei, poate, o-ntrebare, Sau, poate, un răspuns. Dar glasul nostru

De-abia plecasesi.Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit,la capat,prin trifoi. Nu te-ai uitat o data

ciclul \"HORE\" ( 1939 ) Doamne, vreau să-ți mulțumesc… Dar în graiul omenesc Slova vorbelor tocită, Vorba slovei prihănită, Înțelesul

Pițigoi, pițigoi, Nu mai treci și pe la noi Umbli prin copaci streini Și te văd pe la vecini. Aveam două rândunele Și-au plecat din cuib și

Ciclul \"Flori de mucigai\" ( 1931 ) De cu noaptea, câte toate: Clopotul toacă și bate, Broaștele, nu știi de unde, Calcă-n clapele

Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Un om fusese-o frunză și numai om cu om Au izbutit să crească și să se facă pom. Că moare

Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii, Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe

Un păianjen, ca un neg, Umblă lung în șase peri. Abia-l vezi și e întreg Cu nevoi și cu dureri. Vine de la munca lui, Nu se-nșală de

ciclul HORE ( 1939 ) Buruiană, nu știu care Þi-i porecla de născare Și nici nu vreau să ți-o știu. Știu că ești pământul viu Și că,

N-am auzit-o, parcă, de mult… O ascult. Nădușala nopții curge pe geamuri. Plouă-n golurile din ramuri. Aș voi să găsesc o asemănare Și

Pomii din grădina mea Dau gogoși de catifea. Gheme, vată, mingi de ață, Borangicuri de dulceață.

ciclul \"HORE\" (1939 ) Șchiopătând la ușa mare Cu-o metanie și-o cruce, Greierele îți aduce, Doamne, binecuvântare. Gânduri line, Spice

Ac : Suliță de liliputan; Þeapă portativă; Ace : Ghimpi fabricați; Adia : Verbul zefirului; Albine : Niște gospodine pricepute la