Oseminte pierdute
de Tudor Arghezi(2009)
1 min lectură
Mediu
Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.
Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, florile-ți arunci.
A mai venit de-atuncea să vă asculte,
Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?
Voi ați rămas întorși tot spre apus,
Voi creșteți toți de-a pururea în sus.
N-o mai zăriți, din vârfuri, nicăieri?
Știți voi ce vorbă este vorba \"ieri\"?
La poartă, umbr-aceluiași ștejar,
Mă rog, intrând de domnul grădinar.
Fântâna curge, ca și-atunci, mereu,
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.
Și toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-așa, ca dintr-un început.
I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.
Și mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Arghezi
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Arghezi. “Oseminte pierdute.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/tudor-arghezi-0025555/poezie/oseminte-pierduteIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.