Þie
de Tudor Arghezi(2010)
1 min lectură
Mediu
Ceahlăul e statuia ta...
Luceafărul te aștepta
De veacuri vechi, mai multe sute,
Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute.
S-a întâlnit adâncul cu înaltul
Și nu mai scăpase din piatra țării altul.
Fusese noapte în cerul așternut
Pîn-ai primit botezul de sărut.
Singură luna, sfânta, v-a văzut.
Fecioară scumpă de tristeți și jale
De peste toate dragostele tale.
Ești al pământului tu, Doamne, dintre lunci,
Ori ai rămas în cercuri ostatec de atunci?