Tristan Tzara›Poezii

lui m ianco pe o unghie mașină de cusut descompusă în altitudine dezorganizează bucățile de negru vezi fugă galbenă inima ta e un ochi în

flacon cu aripi de ceară roșie în floare calendarul meu saltă medicament astral de inutilă ameliorare se dizolvă la lumânarea aprinsă a nervului

Vântul plânge în hornuri cu toată deznădejdea unui orfelinat Vino lângă mine ca o luntre în tufiș Așterne-ți vorbele ca paturile albe în

Cleștar de strigăt neliniștitor zvârle pe tabla de șah a toamnei. Nu știrbiți vă rog rotunjimea semilimbajului meu. Nevertebrat. O seară de liniște

gheața se sparge o lampă fuge și trompeta galbenă e plămânul tău și pătrat dinții stelei timbre stație de dragă-floarecămașă ceasul

Mamie, n-o să înțelegi Eu cânt sufletul care nu există Sânii tăi sunt flori fără ghiveci Inima ta batistă Și înțeapă zmeură cu gust de

privește-mă și fi culoare pe urmă râsul tău înghite soare pentru iepuri pentru cameleoni stoarce-mi corpul între două linii late lasă foametea

(...) 3 un zâmbet floare acută un pumnal la fereastră deschide-te de-a lungul străzii fapt a izbucni lumina oricare ar fi noua

S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite În jumătăți de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor Și-au căzut în apă ca rămășițele

lui h arp a pune copilul într-un vas la miezul nopții și rana o roză a vânturilor cu degetele tale cu unghii frumoase împănat tunet să vezi o

lui A. Br. eu mă sterilizez mască lentă clopot galben-citron vultur se culcă în aerul negru și ondulat da eu sparg vaza secer păsările extazei

Pe cer păsările nemișcate Ca urmele ce lasă muștele Stau de vorbă servitori în pragul grajdului Și-au înflorit pe cărare rămășițele

sarea și vinul litaniile și imensele urlete vertical în noaptea secretă studiu vâlvâtaie bronz singurătate sexul la mijloc plantat în mijlocul

regele său de gheață și numele său coboară pentru a apărea pe mare în pește și rechin corpul său pază maritimă a fi născut voracitate deschisă la

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare- Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară Și literatura e viermele ce roade drumul

o lumină albastră făcându-ne să stăm împreună aplatizați pe acoperiș e ca și întotdeauna tovarășul nos- tru ca o etichetă din porțile infernale

mayei chrusecz aurul orelor 10 a frânt moartea ars fereastra în lut și aur separă binele de apă în pătrate de piele și peștele alert prins cu

formație marină stâncoasă arborescentă asceză multiplicarea memoriei mele în chitările vibrațiilor memoria mea camforul clovnul antilopa gnu a face

stranie femeie cu dublă mască albă curvă a vreunui dans obscen vino mai aproape de mine singura armonie a picioarelor obosite păreri fără vreo

noi am plecat nori printre eschimoși să decorăm recuperarea gândurilor noastre botanice sub amurgurile zvârcolinde gunoi verde

fără să-l caut pe te ador care-i un boxer francez valori maritime nergulate precum depresiunea lui Dada în sângele bicefalului alunec între moarte

rece vâltoare zigzag al sângelui n-am niciun suflet cascadă fără niciun prieten și niciun talent doamne eu nu primesc întotdeauna scrisorile

tu reviendras ma bien lointaine je sais les herbes veillent en toi je brise ma force de t\'attendre sur le pavé du long village des tourmentes

frère bois et sœur pierre les malins vont au bois cueillir des pierres sur les douves dans les prés on ne trouve que