Nina Cassian

Într-o împărăție cam ploioasă, trăiau un împărat și-o împărăteasă ce-aveau, cum se cuvine, și un prinț, singur la părinți. Prințul era de șase

Gorsul își astrige dagul. Neurcit, nemirunit. Jos, sub magăre-i vereagul Surf, pe care l-a țonit S-a plevins cu spină țargă Din căție și

Am scris un poem oblic, O caligramă. Cineva spunea: e o direcție Rezolvată dincolo de ramă. Unul râdea: e o mătură, Vă jur că-i o mătură și

Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna, sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii obrazul, in scoicile voastre

Dacă m-ai chema, ar zvâcni o mie de păsări în colivii; o mie de uși s-ar da-n lături și s-ar umple văzduhul de păsări și - ca legătura de chei a

Toți copiii din cămin La un loc s-au adunat. De semințe pumnu-i plin; Azi e zi de-nsămânțat. În pământ scobim culcușul- Cald semințelor să

Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se ca niște boturi de pești și-ți vei

Oana a primit o carte; Pozele-s frumoase foarte. Uite-un țurțur, o albină, O broscuță, o tulpină, Uite-un munte, uite-un pom, O căsuță și un

Eu am ars în soba verde. El a ars în soba neagră. Focurile noastre – două – Se urau ca doua triburi. Și cînd am ieșit prin hornuri, fumurile noastre

Tu ești omul care aduce ploaie Brațele tale îmi curg de-alungul trupului, privirea ta îmi clătește gîtul, gura ta face să-mi crească la șold o floare

Coastele mele ascund o inimă sumbră. Rămâi în aur rotund. Nu intra-n umbră. Nu deveni aproapele unor zone funebre. Rămâi pe clapele dulcilor mele

Sînt clipe ciudate, neînsemnate pe harta iubirii de la-nceput. Clipe pe care, mult mai tîrziu, la cauți, cum cauți, printre nisipuri, firul de

Prin ale toamnei văi prelungi, Cu tine am umblat odată. Ciorchinul lunii sta să cadă și nu mai pot uita de-atunci. Oare-o fi fost pe-aproape via De

Pui cu puf de aur moale, Șapte sunt, prin curte. Umblă-n piciorușe goale, Sprintene și scurte. Piuie de viață nouă Cu un glas ca ața: “Am

Cad în geunchi și-ți mulțumesc, iubire, pentru ceste zilnice semnale și voci ale mărinimiei tale cu care-mi umpli sufletu-un neștire. Cad în geunchi

-Sunt călătorul ciudat, fără chip, pe câmpiile zării. În părul meu, păsări solemne se zbat. Sunt marele dușman al nemișcării. -Vântule, nu

Am visat că s-a îndrăgostit de mine cineva - și am vibrat când s-a uitat adânc și lung la mine - și nu era adevărat. Când m-am trezit, mai simțeam

Există-ndrăgostiți fericiți care rămîn împreună, și-al căror sărut proaspăt sună… Auziți… auziți… Există perechi fără moarte, în mișcare

Au înmorit drumatice miloave sub rocul catinat de niturași. Atâția venizei de bori mărgași... Atâtea alne strămătând, estrave... Nicicând

Nufărul sta singur, alb și orb ca oul și închis în sine. Mîinile mocirlei l-au lăsat să-i scape și-a ajuns la soare în mîinile mele, ca o rană

Cu o mînă de apă te-am atins. Cu o gură de apă te-am strigat. Înecată eram în iubire ca într-un înec adevărat. Tu mergeai pe mal, drept și viu și

Era iarnă-n păduri, urși albi - nămeții moțăiau în scorburi adînci. Din negre și crîncene crengi, pădurea își suia pereții. Umblam, obosiți de

Zâmbind cu umeri ascuțiți, cu părul, fără noimă încăierat la tâmple, cu irișii albaștri-aurii plin de tăcere, iată-te cum vii și te învecinezi cu

Ce vis, Doamne, ce vis mi-a fost dat, mi-a fost scris: tu si cu mine, mai patimasi ca nicicand iubindu-ne ca prima pereche de pe pamant si eram

Dintr-un picur, doi și trei, Streașina a prins polei. Þurțuri lunguieți, de gheață, Strălucesc de dimineață. Oana stă privind afară Soarele de

\"E la fel ca atunci. Ca la optsprezece. Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir, aceeasi aplecare a trupului si spaima de sarut, si a te trezi

Cînd stau în prag, aud copite ca de romantic armăsar, bătînd alene zeci de poștii... ...Dar nu. E cloncănitul cloștii, plictisul ei familiar în

Iarna. Fulgii podidesc Cerul, ca niște noițe. Stâlpii-n drum se-mpodobesc, Toți, cu albe căciulițe. Grâul ca să nu se strice Sub a gerului

Pot să fiu singură. Știu să fiu singură. E un acord tacit între creioanele mele și copacii de-afară, între ploaie, și părul meu

Zburau... El avea o aripă în stânga, ea avea o aripă în dreapta, ca un singur trup între două aripi zburau... Respirând între două aripi, ea -

Trebuie să ne facem daruri. Să memorăm cu atenția data de naștere, a noastră și a celorlalți. Încă de dimineață, sărbătoritul să primească de la

Te depărtezi înotînd, te depărtezi, în amurg ca altădată în amiezi, și sînt nepăsătoare cînd îți miști brațul greoi sub norii triști, iar cînd

Chiar de voi fi îngropată într-o străină țărână, tot învia-voi odată în limba română.

Da, sînt gata să fiu vîntul viclean, străveziu, prevestind naufragii – și-apoi, pe fantasticul cer tot eu să fiu steaua de ger pe care-o văzuseră

Ea era frumoasă și rea. El era rău și frumos. Erau unși cu miere de viperă de sus pînă jos. Ea se temea de virtuți. El de virtuți se

Păpădie, Străvezie, Fruct ușor, Tremurător, Când suflăm, sar în văzduh Umbreluțele de puf Și-ți rămâne lujerul Neted, gol, ca fluierul.

Izvorul dragostei, visează unii țâșnește undeva, în munții Lunii... Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi bate lumina lui până la noi. Noi stăm

Pe-un drum de care mă-ntorceam spre seară. Era o primăvară uscată, nemirositoare, și pașii mei, prin pulberi, abia se auzeau. Ciudat decor!

Vizitatorii mei sunt: un domn întrerupt la mijloc, o doamnă continuă și fiica lor de tablă, un profesor care predă brânză, un asasin răcit, o

Dormi...Dormi și mă lasă să te privesc nemișcat. Părul tău unduie-n pernă ca dintr-o carafă turnat. Ce mult, ce adânc te iubesc în fiece

După raportul lui Mihai Beniuc, ce s-a vrut cuprinzător în încercarea de a acoperi marile directii ce au fost si vor trebui urmate de membrii USR

Un preș de fluturi morți la picioarele mele, morți și moi (la ei nu există rigor mortis). Eu sunt foarte sănătoasă. Mi-am scos ficatul, mi-am

Mă trezesc și spun: sunt pierdută. E primul meu gând de zori. Frumos îmi încep ziua cu gândul acesta omorîtor. Doamne, fie-ți milă de mine - e

Îmi trebuie un loc foarte, foarte ascuns. Durerea nu se poartă la frunte, la revere. Poate-o grădină strâmtă cât două echere, C-un lăutar lemnos,

Întâi se aude cioara. Apoi porumbelul sălbatic. Apoi cineva spală preșuri, le stoarce și apa se-aude curgând în lighean. Apoi un sunet de roți

Fiecare anotimp ne desparte pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte. Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le, florile, spicele, frunzele,

Cand ti-ai inchipuit pentru prima oara o falanga a degetului tau asa cum va arata dupa o suta de ani sub tarana oricat de usoara - te-ai

Nu era lună-n noaptea ceea... Nici o sclipire...nici un foșnet...nici măcar-suflare umedă- mareea... Noi singuri stam pe țărm, între

Să torn un strop de miere sângerie în apa înghețată și stropul să rămână întreg și încremenit - e și acesta un miracol, o ceremonie a lumii, ca

Cuvintele tale: „alături”, „mereu”... Să nu le mai spui. Nu minți. O, dragul meu, Curând nu vom mai fi. Chiar dacă moartea ne lasă Liberi sub

- Frunze de toamnă, frunze nătânge, Miezuri de piersică, pline de sânge, Cum v-ați rănit atât de cumplit? - N-am bănuit, n-am bănuit Că soarele

Iepurele care și-a inventat acel țipăt ca să stârnească mila vânătorului - dar nici vânătorul, nici câinele lui n-au renunțat vreodată să-i

Ce zgomot făceau pasărea și ploaia! În geam, în mîini, cerul mare spărgea! Am supt covorul, rufele și ce mai rămînea - Noi amîndoi umpleam toată

Papucul de copil, părăsit într-un șanț, la marginea șoselei, papucul roșu, plin de praf, și rîndunica intrată din greșeală în odaia albă, în

Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră. Mă uit la lună și spun: o să apună curând. Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră, N-aș fi putut să

Eu am știut că timpul o să treacă. Eu am știut. Februarie e cel mai scurt și-mi rămâne plânsul afară din teacă. Tare curge, curge... Faima mea

Si veneau cîntînd pe ape cei trei care nu știau bine rugăciunea cei trei care, de-o viață-ntreagă, se rugaseră anapoda, și, totuși, nu-l

Voi scoate o antologie a mișcărilor mâinii (Mâna ta e rece ca o furculiță). Strânge cu fărașul tot ce mai rămâne: Ochiul tău de baltă, gura ta

O, cum mai țipau, O, cum mai boceau păsările-n noapte, cu ochii deschiși, și-n întreg orașul, pe acoperiș, păsările mării clămpăneau din

Am visat azi-noapte sub pleoapele verzi Somnul de stofă al unui ins șters. Arbori nătângi, plini de fructe și frunze, Înlocuiau arborii cu inimi

O vrajă e-n toate, o vrajă... Marea cu sclipătul Și albele păsări pe plajă Și iarba subțire ca țipătul... Ce încremenită paragină... Sub

Groaza cu ochii de apă S-a deghizat într-o fată Cine o vede o dată De sărutare nu scapă Muma cu șapte feciori Nu-i lasă seara pe drum Groaza

Spuneți-mi când, spuneți-mi când O să ne scoatem ochii din pantofi? Ne-au intrat pe când manifestam cântând Ca niște pietre ude, ca niște

aeriene panglici legate de-ndrăgostiți în părul aspru al marilor orașe; cotite dureri când despărțirea smulge boschetul de sărutări, sădind în loc

Noaptea nu a fost de vină S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat Fire oarbe de lumină Au suit încălecat. Lucii plase sanguine Desenând

1 După ce dimineața topește grăsimile cu acizii ei luminoși, iată după-amiaza refăcându-se încet, câștigând în greutate, hrănindu-se din

Gri de mare galben de spin alb de sare verde de vin floare de panică orb de lună picurând împreună din portocala mecanică

Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi. Pescarii și poetul beau astăzi împreună. Sclipește Ropotamo. Amiaza e în toi. Rachiu-i foart tare. Și

Pentru că, iată, este Anul Nou, vreau să primești din parte-mi un cadou. Am pus într-însul câteva vitrine cu jucării ciudate dar benine: un ou,

Scrie, scrie, scrie, scrie, ciorcîrlie, cîntă, vulpe blîndă, crapă, crap de apă, scrie, scrie, scrie... Lîngă partea stîngă un rar

Te-ai întors de la mine — furându-mi adolescența, întâia iubire, întâia durere, întâiul sărut cu gura închisă. Și orașul în care veneam pentru

Nici rochie de mireasă, nIci costum solemn. Doar Ea și El, în haine obișnuite, amândoi slăbiți, înfometați, epuizați de lunile iubirii

Am dreptul la încă o mie de sărutări, și-apooi la încă o mie, și-apoi la încă o mie. Aceasta e singura mea lăcomie, cât timp ploaia, căzând pe