Am scris un poem oblic, O caligramă. Cineva spunea: e o direcție Rezolvată dincolo de ramă. Unul râdea: e o mătură, Vă jur că-i o mătură și

Au înmorit drumatice miloave sub rocul catinat de niturași. Atâția venizei de bori mărgași... Atâtea alne strămătând, estrave... Nicicând

Trebuie să ne facem daruri. Să memorăm cu atenția data de naștere, a noastră și a celorlalți. Încă de dimineață, sărbătoritul să primească de la

Pe-un drum de care mă-ntorceam spre seară. Era o primăvară uscată, nemirositoare, și pașii mei, prin pulberi, abia se auzeau. Ciudat decor!

Dormi...Dormi și mă lasă să te privesc nemișcat. Părul tău unduie-n pernă ca dintr-o carafă turnat. Ce mult, ce adânc te iubesc în fiece

Un preș de fluturi morți la picioarele mele, morți și moi (la ei nu există rigor mortis). Eu sunt foarte sănătoasă. Mi-am scos ficatul, mi-am

Mă trezesc și spun: sunt pierdută. E primul meu gând de zori. Frumos îmi încep ziua cu gândul acesta omorîtor. Doamne, fie-ți milă de mine - e

Întâi se aude cioara. Apoi porumbelul sălbatic. Apoi cineva spală preșuri, le stoarce și apa se-aude curgând în lighean. Apoi un sunet de roți

Să torn un strop de miere sângerie în apa înghețată și stropul să rămână întreg și încremenit - e și acesta un miracol, o ceremonie a lumii, ca

Cuvintele tale: „alături”, „mereu”... Să nu le mai spui. Nu minți. O, dragul meu, Curând nu vom mai fi. Chiar dacă moartea ne lasă Liberi sub

Iepurele care și-a inventat acel țipăt ca să stârnească mila vânătorului - dar nici vânătorul, nici câinele lui n-au renunțat vreodată să-i

Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră. Mă uit la lună și spun: o să apună curând. Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră, N-aș fi putut să

O, cum mai țipau, O, cum mai boceau păsările-n noapte, cu ochii deschiși, și-n întreg orașul, pe acoperiș, păsările mării clămpăneau din

Am visat azi-noapte sub pleoapele verzi Somnul de stofă al unui ins șters. Arbori nătângi, plini de fructe și frunze, Înlocuiau arborii cu inimi

O vrajă e-n toate, o vrajă... Marea cu sclipătul Și albele păsări pe plajă Și iarba subțire ca țipătul... Ce încremenită paragină... Sub

Spuneți-mi când, spuneți-mi când O să ne scoatem ochii din pantofi? Ne-au intrat pe când manifestam cântând Ca niște pietre ude, ca niște

aeriene panglici legate de-ndrăgostiți în părul aspru al marilor orașe; cotite dureri când despărțirea smulge boschetul de sărutări, sădind în loc

1 După ce dimineața topește grăsimile cu acizii ei luminoși, iată după-amiaza refăcându-se încet, câștigând în greutate, hrănindu-se din

Gri de mare galben de spin alb de sare verde de vin floare de panică orb de lună picurând împreună din portocala mecanică

Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi. Pescarii și poetul beau astăzi împreună. Sclipește Ropotamo. Amiaza e în toi. Rachiu-i foart tare. Și

Pentru că, iată, este Anul Nou, vreau să primești din parte-mi un cadou. Am pus într-însul câteva vitrine cu jucării ciudate dar benine: un ou,

Scrie, scrie, scrie, scrie, ciorcîrlie, cîntă, vulpe blîndă, crapă, crap de apă, scrie, scrie, scrie... Lîngă partea stîngă un rar

Te-ai întors de la mine — furându-mi adolescența, întâia iubire, întâia durere, întâiul sărut cu gura închisă. Și orașul în care veneam pentru

Nici rochie de mireasă, nIci costum solemn. Doar Ea și El, în haine obișnuite, amândoi slăbiți, înfometați, epuizați de lunile iubirii