Strigătul

Cu o mînă de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.

Tu mergeai pe mal,
drept și viu și surd,
asurzit de vîntul de sud
și de strigătul meu inegal.

Cu-o ușoară neliniște,
cu neliniște doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surîzînd.

Silabele mele erau
molecule de apă
care stînca s-o năruie știu…
Tu mergeai pe mal,
drept și surd și viu.

Din volumul
\"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei\",
Editura Albatros, 1961