Lucian Blaga›Poezii

Umblă mașinile subpămîntești. În nevăzut peste turnuri intercontinentale zvonuri electrice. De pe case antenele pipăie spații cu alte graiuri

lui Ion Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărînii din

Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă

lui Ioan Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe

Stă în codru fără slavă mare pasăre bolnavă. Naltă stă sub cerul mic și n-o vindecă nimic, numai rouă dac-ar bea cu cenușă, scrum de

Mă-ntorc de acum ca albina spre stup, cu harul subt aripi cu-amurgul în trup. Pe cumpăna lumii o zi se înclină plină de fapte și fără

Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de

Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lîngă ochiuri ciudate brînduși cu viață tîrzie. Cîntecul vechi înc-o dată vrea

Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o

Intră în codru, în patria verde. Mai stă o clipă cu mîna în barbă. Gîndește aiurea, la aur, la sînge, și-și face inele din iarbă. Va trebui

În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă \'n liturgice zboruri prelungi ca

Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mînă - tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri

Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în

Ce arătare! Ah, ce lumină! Stea albă-a căzut în grădină, necăutată, neașteptată: noroc, săgeată, floare și foc. În iarba înaltă, în mare

Cetate de veac, prăsilă de păianjeni verzi subt mușchi și scocuri. - Pe turn, între semnele ceasului, gînditor timpul stă. O vrabie umblă

O voce ieri din adânc s-a-nălțat amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au lăsat lutul în țară. Un semn de subt cer ieri s-a dat în

Nebunul cetății spre turn privește, călcînd pe coturn. Ce spornic e timpul, ce lin prin noi strecuratul venin! Bang-bang! Cît de bine ar

La patruzeci de ani - în așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumîndu-ți cuvîntul te-i

Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari

În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat. Stăpînește un cîmp. Lucește ca o castană proaspăt cojită. Printre coarnele lui soarele vine în

Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate și astăzi o mai aștepți. Unde ești, Elohim? Umblăm turburați

\"Fetele au îndrăgit balaurul\" (Motiv de poveste) Pe cal turnat în oțele Sfîntul Gheorghe

Cît e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini pîn\' la stelele-n vecini licuricii dau lumini. Licuricii cu

Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strînge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mînă