Eu nu ma caiesc c-am adunat in suflet si noroi - dar ma gandesc la tine. Cu gheare de lumina o dimineata-ti va ucide-odata visul ca

Intr-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgariat staruitor in scoarta unui arbor – numele – cu slove mici, stangace si subtiri. Azi am vazut din

Iubești - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubești - când

Frumoaso, ti-s ochii-asa de negri incit seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare ca ochii tai, adinci, sunt izvorul din care tainic

Cand izgonit din cuibul vesniciei intaiul om trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri, il chinuiau mustrandu-l lumina, zarea, norii –

Spanzurat de aer printre ramuri se framanta in matasa-i un paianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate ? A visat ca raza lunii-i fir

Dacă m-aș pierde în toate și-aș rămânea fără nume așa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei, n-aș mai fi singur pe lume. Dacă de-un

Umbra ce-o purtăm pe drum, că-i din soare, că-i din lună, ne-nțeleasă-i ca o rună, scrisă-n piatră de lagună. Să-nsoțească-n lumi

Am căutat mereu umbra genelor pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor basme. Și n-am găsit-o. Numai tîrziu am

Catrenele fetei frumoase I Deoarece soarele nu poate să apună făr’ de a-și întoarce privirea după fecioarele cetății, mă-ntreb: de ce-aș fi

O, inima! Mărturisiri afunde ard în ea. Uimit eu mintea mi-o ascut si-n înțelesuri mari zvâcnirea i-o destram. O, inima: nebună, când se

Pe-un pisc, Sus. Numai noi doi. Asa:cand sunt cu tine ma simt nespus de aproape de cer. Asa de aproape, de-mi pare ca de ti-as striga in zare

pentru Dorli Doarme colo în poiată pruncușor fără de tată. Si măicuța, mama lui se tot plânge boului c-a

O toamnă va veni cândva târziu, când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând și strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună de flori

Și vine toamna iar\' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata sa gustăm cu miere-amestecat veninul. Doi suntem gata s-ajutăm brîndușile

E moarte-atunci la capataiul meu? In miez de noapte, cand luna-si revarsa peste mine aiurita ei privire, cand zbor de lilieci pe fruntea-i

Stea care subt carul cel mare abia licărești nedumerită-ntre șapte lumini, a cui stea ești? Ești steaua lui Verde-mpărat - duhul nemîntuit? Ce

In bolta instelata-mi scald privirea – si stiu ca si eu port in suflet stele multe, multe si cai lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le

Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă gîndul spre tine. O, sfîrșitul acela de zi, peste care căzură grabnice brume ! În grădina mea florile

Cum s-a făcut, nu-i bine să cunoaștem. Știm doar că-n spații și în vis noi ne-ntâlnim mereu aceiași, mereu sub pomul interzis. Așa fu ieri și fi-va

Ard mulcom lumânările de ceară în sfeșnice. Un tâlc s-alege sibilin prin umbrele veșnice. Pe vetre și în capiște s-ațâță jeraticul. S-aprinde ambra

Dragă-mi este dragostea bîntuită de sprîncene, de sprîncene pămîntene, lungi, pieziș-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în

Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au sa-mi cada de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mai duce. Îngenunchez în vânt: lânga steaua cea mai trista.

o dureretotdeauna mi-a fost singuratatea ta ascunsa dumnezeule, dar ce era sa fac? cand erm copil ma jucam cu tine si-n inchipuire te