Ion Caraion›Poezii
(221 texte)Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu) (n. 24 mai 1923, județul Buzău – d. 21 iulie 1986, Lausanne) a fost un scriitor român. a Biografia completă →
Arhitect ocult
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
am fost la întâlnirea fără corp am umbrit jertfa adăpătorilor de orale pe talismanele pierzaniei răsturnat pus-am alte cântare plumb
Are putere clipa aceasta pierdută
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Are putere clipa aceasta pierdută să stăruie în mine și-n pătratul ferestrei Sunt vise la care lucrăm prin somn toată viața neluîndu-le
A priponit prostia
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
A priponit prostia de stâlpul mare-al porții. Din blid și din găleată îi dă ca să mănânce. Pe prispă-ntr-o tipsie pițigăie toți morții,
Sub diafanii criminali
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
toamna a sosit fără să vină maică-sa a plecat fără să-l facă așa că așa că? odaie fără pereți fără ziuă fără sânge în care se moare-n
Obiectul-ghid
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
un ochi mare ca o smochină fanată schelete la rând răsărite-n viitorul dublului nud agonic var apropiere care ne-alungă triunghiuri în
Depozit scutit
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
din ea ca dintr-o fosilă nu se vedea – lung – altceva decât schema unei compozitoare alunecă degete și sunete bărbatul a acoperit-o
Suveranitate
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
sub cât scrum de lumină gânditoare sub câtă monedă a morții lezată glorie lavă senzuală în realitate el va fi devoratorul viscerele
Burta lui Mefisto
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
m-am făcut bine cu bucuriile am sleit fântâni care secau n-am de ales puteam lumina ca urma copitei de rea pe ecranele nordului puteam
Demers
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
femeia-otreapă cărând funii de țeste coroane se schimbă sensul desenează-mi acele suspendate jumătăți de țipăt pe pământ va
Cerneală și singurătate
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Cerneală și singurătate. Alb și negru. Măcar atâta rămână. Măcar timpul plecat. Cerul rupt pe fântână. Câmpul nearat. Ziua sfâșiată-n
Sub lămâi
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
vor dispare întâi pandora și pyrrha nu cupa nici lira în care se scurmă așează-te-aici epitemeu și uită-te-n urmă sunt eu
Stihii și roate
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
s-asculți timpul din fructele de fier ale gutuilor care scandează-n plantații de pliscuri freneticul praznic discuri în imensitate eu am
Coacăze vii
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
mi-am lipit sânii de un bărbat n-a simțit bâiguia luna fonfăia pădurea coacăzele parcă ar fi fost vii așa curgeau stropii de sânge din
Ritual
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
mortul cară pe dumnezeu cu roaba, la porci volume serii seri cuie cu care se joacă un prost am fost prin oasele noastre ca niște
Hambarul din care nu mai iau și nu mai pun
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Hambarul din care nu mai iau și nu mai pun; decepția palidă a drumului sferic; aș fi putut fi mai rău ori mai bun; există boli mici de lumină
Trista seară
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
noi am mâncat pietrele era inima ta de nomol măcar erau epitafele lunii succesul e murdar parcă trecusem și nu trecusem de lume
Univers de buzunar
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Rece-i ciocanul, rece e piatra, rece e dalta. Stihiile nasc anapoda una din alta. În fiecare-s toate – cum vin mereu, cum pleacă nopțile și
Distracție și cafea
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
apărați-vă sângele ca pe unica eternitate întreg viitorul culoarea trecuturile toate alungau sarea o!amestecătoarelor de roate și
Fază vitroasă
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
strigam din răsputeri mâinile mi-atârnau ca două curele e ieri dați-mi geanta sunt rănile mele sunt planta e planta dar fusese? heee!
Prin albul
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Prin albul oval și rece-al palorii de lună seara câinele părea cal deasupra ierbii care sună (drum de Sine) egolatră a metal prin
Învieri improvizate
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Învieri improvizate Nisip întors pe dos Nici lemnul nici piatra n-ajung să plăzmuie barem un deget, barem o unghie de zeu Pământ
Într-un parc, la Paris
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
Ofelia spune: Pierre e bou e în taur născut și e bou apoi mângâie pisica și mă roagă să stăm câteva minute pe o bancă la soare
Ei, bine! și totuși...
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
polonia e o cerneală simpatică polonia e un colaj de obloane polonia e o eventualitate polonia-i o toamnă frumoasă pe care o aleargă
În noaptea aceea, până la ziuă, a fost libertate
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
poftim pachetul acesta sfios de lumini sau scheletele sării despărțind principiul de convulsii cum desparte sabia, viața de așteptare
