Cerneală și singurătate
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
de Ion Caraion(2021)
1 min lectură
Mediu
Cerneală și singurătate.
Alb și negru. Măcar
atâta rămână.
Măcar timpul plecat.
Cerul rupt pe fântână.
Câmpul nearat.
Ziua sfâșiată-n cetate.
Măcar negru-i curat.
Casele, niște litere, se văd poate
așa de albe, din pricină că-n jur
(pe nici o lumină nu jur,
pe nici un nenufăr)
e-ntuneric...
Doar pe negru, albul e clar.
Doar pe var
negrul se vede senin.
Singurătate și venin.
Lume de-apoi.
Marele Urât. Prinți, copoi
se-nhață unii pe alții de gât.
Marea Paloare.
Măcar timpul plecat
n-or să mi-l mai ia înapoi.
Măcar atâta rămână.
Pe geam, pe pat:
gheare.
Fântâni fără mână.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2021
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Cerneală și singurătate .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/cerneala-si-singuratateIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.