Heinrich Heine›Poezii

Când mă gândesc în nopți târzii La patrie, nu pot dormi, Din ochi deschiși, sub pleoape grele, Cad, calde, lacrimile mele. Vin anii și se

Am plans in somn, iubito, Visam c-ai fi murit Si chiar dupa trezire Plansei necontenit. Am plans in somn, iubito, Visam ca m-ai lasat Si

Ceata toamnei, vis de jale, Peste munti si vai s-abate. Vantul scutura copacii, Seci fantome dezbracate. Singuratic, trist, vegheaza Un copac

Au mormantul la rascruce Cei ce-si curma viata lor - Creste-acolo-o floare albastra, Floarea osanditilor. La rascruce-n noaptea rece Stam

Am stat de vorba-n coltul strazii Aproape-un ceas si jumatate; De stransa noastra legatura Ne-am spus cuvinte-nflacarate. Ce mare e iubirea

În minunata lună mai Când dau bobocii-n floare, În pieptul meu a încolțit Iubirea vrăjitoare. În minunata lună mai Cu păsări

Cand noaptea-ntinde valu-i Si-n pat m-asez trudit, Plutind imi sta-nainte Un dulce chip iubit. Cand somnul ma cuprinde Cu aripa-i

Visam o gingasa copila Cu par frumos lasat pe spate; Sedeam sub teiul din gradina Sub bolta noptii instelate. Vorbeam, cu drag

Stapana e astazi furtuna pe mare Si haina de spuma si-o pune; In valuri loveste cat poate mai tare, Iar ele se-nalta nebune. Din neagra-naltime

Mamei mele, B. Heine născută van Geldern. 1. Desprins cum sunt, port fruntea

De mii de ani aceleasi, Infipte-n locul lor, Stau stelele pe bolta Privindu-ne cu dor. Vorbesc o limba rara, Frumoasa si bogata, Ce nu pot

Vioaie stralucea steluta, Ce jos din cer cazu apoi. Ma-ntrebi, copila, ce-i iubirea? O stea-n gramada de gunoi. E ca un caine plin de

Dumnezeieste petrecuram Intreaga zi si seara toata; Fu vinul bun, frumoasa Kitty, Si inima-mi nesaturata. Aprinse buze-n toata vremea Cu

Și roză și crin, porumbiță și soare, Iubit-am în dragoste desfătătoare. Acuma o fată mi-e singură-aleasă, Frumoasă, duioasă, sfioasă

Tacuta-i noaptea, strada-i linistita; Aceasta-i casa ei de altadata - De mult iubita-i dusa din oras Dar casa sta pe locu-i nemiscata. In

O, da! Te voi cuprinde-n brate! De-atat noroc nemasurat Tresare inima-mi si creste La gandul asta minunat. O, da! Te voi cuprinde-n brate! Ma

Soseste moarte - pot acuma spune Ce din mandrie gura-mi nu spunea: In dulcile trecute vremuri bune De dragul tau batu inima mea. Sicriu-i gata,

Cu fierul rosu tu ma-nteapa, In fata mea loveste drept, Cu vergi ma biciuie, iubito, Dar nu ma face sa te-astept. Picioarele, de vrei mai

(Capul vorbeste:) De ce nu-s oare scaunelul Ce sta iubitei sub picioare? Oricat de rau lovit de dansa, Eu tot n-as spune ca ma

Celui plin de bogatie I se da mereu din plin, Iar putin cat are omul, I se ia si-acel putin. Daca n-ai insa nimica, Mori, mai bine,

Teama n-ai, caci loc mai sigur Ca la mine altul nu-i - Ca sa nu ne fure nimeni, Usa camerei o-ncui. Vantul casa n-o darama Oricat ar sufla de

Îmi vâjâie-n minte imagini șuvoi: Coline, poteci de pădure... Din haos de gânduri se-ncheagă apoi Priveliști cu limpezi conture. E

Meinen schönsten Liebesantrag Suchst du ängstlich zu verneinen; Frag ich dann: ob das ein Korb sei? Fängst du plötzlich an zu weinen.

Ich hatte einst ein schönes Vaterland. Der Eichenbaum Wuchs dort so hoch, die Veilchen nickten sanft. Es war ein Traum. Das küßte mich auf