Heinrich Heine›Poezii
(103 texte)Imagini de Vis
Un vis tulburator, cumplit, M-a fermecat si m-a-ngrozit. Mai vad frânturi din visul meu Iar inima-mi se zbate greu. Parca-o gradina se
Tu ai diamante si perle
Tu ai diamante si perle Si tot ce-ai putea sa doresti, Ai cei mai frumosi ochi din lume - Iubita mea, ce mai voiesti? De drag inchinatu-ti-am
Am plîns prin somn...
Am plîns prin somn. Visasem că tu ai fi murit. Și m-am trezit, și iară am plîns și m-am mîhnit. Am plîns prin somn. Visasem din viața-mi că
Nu cred in ceru-acela...
Nu cred in ceru-acela... Nu cred in ceru-acela Cantat de popi, mereu; In ochii tai cred numai , Acolo-i cerul meu. Nu cred in Domnul
O Femeie
Iubirea lor era-nfocata - El hot si ea o dezmatata. Cand el venea cu prada, ea Din toata inima radea Ea ziua colinda hai-hui Si noaptea sta la
Eu nu înțeleg...
Eu nu înțeleg ce-i cu mine, mă trage tristețea-n abis. O veche poveste se ține de sufletul meu și în vis. E seară. Și Rinul sub zare adoarme
Privindu-ti trist portretul
Privindu-ti trist portretul, In visuri adancit, Vazui cum prinde viata Pe chipul tau iubit. Iti flutura pe buze Un ras fermecator, Luceau
Iubito, cand te-or aseza
Iubito, cand te-or aseza Intr-un mormant intunecat Eu ma cobor in groapa ta Cu capul trist in jos plecat. Te strang la piept si te sarut In
E umedă noaptea noroasă...
E umedă noaptea noroasă, copacii sub vînturi trosnesc. Ascuns în mantaua de ploaie, eu singur prin codru gonesc. Mă poartă căluțul la treapăt,
Pe cînd eu prin lume...
Pe cînd eu prin lume pribeag mă purtam, pe cînd doar la dînsa cu gîndul eram, Ea n-a mai putut să m-aștepte atît și-a pus cununia în cap cu-n
Texte în alte limbi:
Die Lorelei
Ich weiss nicht, was soll es bedeuten, Dass ich so traurig bin; Ein Märchen aus alten Zeiten, Das kommt mir nicht aus dem Sinn. Die Luft ist
In der Fremde
Ich hatte einst ein schönes Vaterland. Der Eichenbaum Wuchs dort so hoch, die Veilchen nickten sanft. Es war ein Traum. Das küßte mich auf
Wahrhaftig
Wenn der Frühling kommt mit dem Sonnenschein, Dann knospen und blühen die Blümlein auf; Wenn der Mond beginnt seinen Strahlenlauf, Dann schwimmen
Hast du die Lippen mir
Hast du die Lippen mir wundgeküsst, So küsse sie wieder heil, Und wenn du bis Abend nicht fertig bist, So hat es auch keine Eil. Du hast ja
Die Heimführung
Ich geh nicht allein, mein feines Lieb, Du mußt mit mir wandern Nach der lieben, alten, schaurigen Klause, In dem trüben, kalten, traurigen
Die Fensterschau
Der bleiche Heinrich ging vorbei, Schön Hedwig lag am Fenster. Sie sprach halblaut: Gott steh mir bei, Der unten schaut bleich wie
Das Herz ist mir bedrückt
Das Herz ist mir bedrückt, und sehnlich Gedenke ich der alten Zeit; Die Welt war damals noch so wöhnlich, Und ruhig lebten hin die Leut. Doch
