Grigore Vieru›Poezii

Pe izvor cu val de verde Suflet sună, gând se vede. Tot ce-i veșnic și frumos Ce-i frumos, e domnesc os! Pe izvor cu val de bine Doină

Fuga-fuga, Cu fuguţa, Iese-afară Săniuţa! Ninge, ninge, ninge, ninge, Şi-a rămas În pom o minge!

– Unde-alergi tu, izvoraş? – Către mare, copilaş! – Când dormi, frate izvoraş? – Niciodată, copilaş! – Ce curat, ce limpede Eşti tu,

Acest chip de zeu trist clar Lacrima Acest greier de cleştar Lacrima Acest creier gânditor Lacrima Acest Soare arzător Lacrima Acest

De codru şi izvor legaţi Şi fraţi planetei noastre-ntregi, Suntem cu rana aliaţi. Dar voi? Cu cine?! Cu ce legi?! Cu ura pentru-al nostru

Lumea liliac le-a spus – Unul jos, altul sus. Cel de sus e zburător Cel de jos înfloritor.

Iedului îi cresc corniţe: Două vârfuri de peniţe Şi cu ele, ca băieţii, Iscăleşte toţi pereţii.

Suie frunza, urcă ram: „Tare mult de lucru am!” Trece valea, trece coasta: „Tare-i scurtă viaţa asta!”

Iepuraşul-avea de scris; „Am găsit un pieptene”. Iepuraşul-a scris greşit: „Am găsit un pepene”.

Îţi sărut, izvor, mânuţa, Izvoraşule. C-ai dat apă lui măicuţa, Izvoraşule. Te sărut pe ochişori, Izvoraşule. C-ai dat şi la

Lună, lună nouă! Uite flori cu rouă! Una, două, trei, Rupe câte vrei! Luna le miroase, Spune că-s frumoase! Ah, le-ar rupe ea – N-are

Ia-mă cu mâţa, şofere, Ia-mă cu mâţa, mânere, Ia-mă cu mâţa, plugare, Ia-mă cu mâţa, pescare! Eu de toţi aşa mă rog, Numai de leneş —

„A fi într-o pasăre” Adrian Păunescu E un noroc să fii un arbor Pe munte sus, a tale crengi Să crească încotro li-e voia Cu verdele

Ah, din cămaşa ta Foşnind ca frunzarele Trupul tău gol ieşea Ca din nouri soarele. Ieşi, soare, ieşi Că ţi-oi da cireşi!… Erai umedă ca

Lui Dumitru Blăjinu S-au micşorat alunii. Cineva sus pe coastă Spală faţa Lunii Cu lacrima noastră. Ah, idee măreaţă, Îmbătrâni-vei

Lui Gheorghe Zamfir Se-aude În tot Universul Şoapta naiului tău. E ca şi cum Hristos Ar sufla dimineaţa În foc. Câtă Ţară e-n

Mi-am luat trei jucărele, Bucuros mă joc cu ele. Cuţu nu-şi găseşte loc: – Eu cu cine să mă joc?!

Unora care au cerut să fiu împuşcat Am spus că am avut şi noi cultură, Cultură veche, nu de festival. Ce rău făcutu-ţi-am,

Lui Eugen Coşeriu S-ar putea oare, S-ar putea oare roti, Neînconjurat de stele, Pământul?! Ar putea oare, Ar putea oare să

– Lumina zilei Lin o am cosit Și strâns-o-am grămadă Lângă râu. Pe soarele, iubite, Asfințit Tu lasă-ți capul Ca pe-un snop de

(Colind nou) Lui Gheorghe Buzatu Năvăliseră cartuşe, Lerui, florile negre, Şi spuneau că mi-s mătuşe, Lerui, florile negre! Ne-au

N-am văzut nici un izvor Cu lăcată ori zăvor. El, încet ori repede Sparge orice lespede.

– Izvoraşe, izvoraş, Luri-luri, luri-la, Spune din ce cânţi aşa, Luri-luri, luri-la? – Am de-argint un fluieraş, Luri-luri, luri-la! –

Valul este răcoros, Dar eu nu fug sperios. Sar prin văluri şi mă joc Cu soarele la un loc., Bravo, bravo, băietele! Bat din palme