Grigore Vieru›Poezii

Drag îmi este graiul Ca un cer cu stele, Vorbe mângâioase: Neamuri ale mele. Graiul meu, graiul meu, Ca un cer cu stele, Graiul meu,

Vreme-ncrâncenată... Și plecam de-acasă Spre altfel de iarbă, Spre altfel de coasă. Pe fața femeii – Lacrimă ce doare, Doamne, ca un

Elefantul Eli Fant E un mare muzicant! Trompă e trombonul lui, Nuntă fără dânsul nu-i!

Ce izvor Se ia după om? Glasul mamei. Ce e dulce Şi nu se aduce? Buzele mamei. Care spice cresc Cu vârful în jos? Braţele mamei. Care

Gâscă, gâscă, ga-ga-ga! Ce tot strigi, nu mai striga, Că te-aude vulpea rea Şi-o să vină să te ia!

Di-di-di, căluţule, Di-di-di, murguţule, C-am să rog frumos pe iarbă Să răsară mai degrabă! Di-di-di, căluţule, Di-di-di,

Huţa-huţa, pui-giraf, Mai bun scrânciob nu se află! Huţa-huţa, cu părinţii, Dar nu mult, că îi dor dinţii!

Lui Theodor Codreanu Caut, din Chişinău, Drumul care-i mai scurt Spre Ţară, spre Vatra În care-am înviat din morţi. El trece

Mereu am în plus un cuvânt: punctul. Mereu n-am ce face cu el. De fapt, nu mi-i nici drag. Se gudură, se face mic, se lipește

Lui Dan Berindei Ei erau piatra Ce pretindea moştenirea Pământului de sub ea. Ei apucau sfârcul trompetei cu gura Ca pe ţâţa la care

Din dacic neam faci parte, Din neamul brav şi sfânt. Ca Decebal, de moarte Să nu te temi nicicând.

Cântă-un greier din aripă, Greieraş, nu ţârâi, Mama s-a culcat pe-o clipă Şi o poţi trezi, Cri-cri! Greieraşul fără casă: „Uite nu

Sus ramura bradului, Jos creanga mărului: Două braţe Veşnic spre mine întinse. Sus steaua, Jos pâinea: Doi ochi veşnic deschişi Ca ochii

Lui Nicolae Dabija Mi-au căzut nişte lacrimi În sânge. De aceea Sângele meu Are gustul sărat. A fost omorâtă Mioara Baladei. Pe urmele

Lui Ştefan Petrache Era forfotă mare De steaguri şi de lozinci. Despicau ţestele Stâlpilor de la porţile noastre, Înfigând în

Drag mi-i drumul de pădure, Că te duce drept la mure. Drag mi-i drumul de câmpie Că te duce drept la vie. Drag mi-i drumul cel de munte

Pentru Călin Hai, puiu, nani-na, Că mama te-a legăna, Ca mama te-a legăna, Pe obraji, pe geana sa; Pe un spic frumos de grâu Şi pe

Printre ierburi, lunecoasă, Umblă ca un şarpe-o coasă. Fraga tremură la soare: – Unde sunt copiii oare?

Lui Paul Alexandru Georgescu Iată, În urma războiului Răniţii vin. Din urma răniţilor – Morţii tăcuţi. Din urma morţilor – Plugul cel

Pe câmpul cu Pomi ciudaţi de tabac Tăcută înaintezi. Limbi verzi ca de şerpi uriaşi Fiinţa ta înconjoară. Dar tu înaintezi. Nu mai vine,

Iată cel mai rodnic pământ: noaptea! În țelina neagră plugul de aur al privighetorii. Când ară, ochii ei se închid ca ochii

Zece fraţi brodează-n pat, Unul este împărat, Poartă coroniţă-n cap, Dar şi el e ocupat!

– În părul tău, măicuţă, Un fir de ce-a-nălbit? – De dorul tău, de grijă, Copilul meu iubit. — Bunica e mai albă. Îi sânt mai drag? De

Cântă-un greier din aripă, Greieraş, nu ţârâi, Mama s-a culcat pe-o clipă Şi o poţi trezi, Cri-cri! Greieraşul fără casă: „Uite nu mai