Giuseppe Ungaretti›Poezii

Groaznicei singurătăți tu îi redai Vlaga de a curge înăuntrul Edenului, Iubită generoasă. Ai văzut stingându-se în ochii mei Grămada atâtor

Mă vor lua de mână norii. Ard pe dealul spațiului și timpului Ca un mesager al tău, Ca visul, divină moarte. Traducere Nicoleta Dabija

Ascult cerul, Spadă matinală, Și muntele ce-i urcă în poală, Mă întorc spre îmbunarea de rând. La picioare se oprește din creștere Un pâlc

Lacom doliu ronțăind din cei vii, Largul mării monoton, Dar fără singurătate, Reprimate strigăte îngenuncheate-n

Cu foc în priviri un lup nostalgic Aleargă prin tăcerea nudă. Nu află decât umbrele cerului peste gheață, Ascunzând șerpi

Crin din vale floare pitică păhărel cu multă candoare în exil pe tulpină nevinovăție de copilași suavi în leagănul cerului Traducere

Trandafiriul cerului trezeşte oaze nomadului iubirii Tr. N. Dabija

Chipul nopții e uscat ca un pergament. Acest nomad aruncat în zăpada moale se lasă ca o frunză mototolită. Timpul nefârșit mă

Despre alte potopuri o porumbiță ascult. Traducere Nicoleta Dabija

Chipul nopții e uscat ca un pergament. Acest nomad aruncat în zăpada moale se lasă ca o frunză mototolită. Timpul nefârșit mă

Acest copac mutilat Mă sprijină, gaura asta din stânga Are amărăciunea unui circ Înainte sau după spectacol. Mă uit la Pasajul liniștit

Pământul și-a pus văl de-o gingășie ușoară. Cum chipului unei proaspete mirese îi dă paloare pudoarea surâzătoare de

Cine mă va însoți pe câmpuri. Soarele se strecoară în diamantine lacrimi de apă prin iarba plutitoare. Rămân cuminte în

În gingașul ocol al unui surâs ne simțim prinși într-un vertij al mugurilor dorinței. Ne culege soarele. Închidem ochii pentru a

Roma, 29 iunie 1922 sunet înăbușit de pierdute amintiri reverberează fiori de umbră se ivesc dintr-o rază brusc s-a trezit un

Aici Trăiesc veșnic Ochii închiși luminii Ca toți Să-i țină deschiși Pentru totdeauna În lumină. Traducere Nicoleta Dabija

Se mișcă o undă de aer... Cuișoare, la vremea serii precum Vișinile în extaz, avidă ocrotire... Traducere Nicoleta Dabija

Cu foamea mea de lup înjosesc trupul de oiță. Sunt ca barca mizeră în oceanul desfrânat. Traducere Nicoleta Dabija

Lună impudică, în lumina ta neaşteptată Se întoarce, acea umbră unde Apollo doarme, În transparenţe nesigure. Visul redeschide ochii săi

Damasc de verde călător descojit din ochii leneși Traducere Nicoleta Dabija

Pământul tremură de plăcere sub un soare cu violențe delicate Traducere Nicoleta Dabija

Lună magică, atât de purtată ești Că, rupând tăcerea, Peste bătrânele ostroave din înalt Lași un văl obscen. Traducere Nicoleta Dabija

1 Un abandon mă strânge de gât De-acolo unde mai țin copilăria. Semn al nenorocirii liniștirii. Chemarea răbdătoare A încăpățânatei

Un leagăn de aripi în fum întrerupe liniștea ochilor. În vânt coralul se șlefuiește de-o sete de sărutări. Mă sting în zori. Mi se