Giuseppe Ungaretti›Poezii

Sapă în viețile intime Ale nefericitei noastre măști (Sihăstrie fără sfârșit), Lingușește zeloasă Întunecata veghe a taților. Moarte,

Crăpată Patria cucerită din zidurile gardului unor grădini pierdute. O suflare și se tulbură Nu mă mai exprimă. Traducere Nicoleta

Neliniștit Apollo, ne-am trezit! Fruntea neînfricată înalță-ți, deșteaptă-te! Expiră sângerosul salt... Albastrul vrăjmaș e sus! Liniște

Simt fierbințeala acestei revărsări de lumină. Întâmpin ziua asemeni fructului ce dă în dulce. Voi avea la noapte o remușcare ca

Iubite prietene poezia este lumea, umanitatea propria viață înflorite prin cuvânt limpedea minune a unui ferment delirant Când

Melancolia mă macerează Trupul fără sânge îmi desângerează poezia Traducere Nicoleta Dabija

Țăranul acela se încredințează iconiței Sfântului Anton și pleacă ușurat. Dar singur de tot și gol fără vrajă îmi port eu

O femeie se ridică și cântă O însoțește vântul și-o încântă Apoi pe pământ o alungă Și-n visul profund o cufundă. Pământu-i curățenia Prea

Cu marea m-am făcut un sicriu de prospețime. Traducere Nicoleta Dabija

Când toate luminile s-au stins Și nu-mi mai văd decât gândurile O Evă îmi trece peste ochi Pânza paradisurilor pierdute. Traducere

În niciun colț de lume nu mă pot pripăși. Cu fiecare climă nouă întâlnită mă descopăr suferind că altădată cu ea deja m-am

Timp bun, întoarce-mi-te aproape. Tinerețe, vorbește-mi În ora aceasta abisală. O, frumoasă amintire, așează-te o clipă. Ora lucirii

Lună, Pana cerului, Velină, Insensibilă, Cari murmure de suflete goale? Și în paloarea ta nu spun nimic Liliecii din ruinele

Iubite prietene poezia este lumea, umanitatea propria viață înflorite prin cuvânt limpedea minune a unui ferment delirant Când

Chiar dacă întreaga planetă îți amenință viața, nu lăsa să-ți scape roba Preaiubitului nici pentru o singură respirație.

Când se-avântă asupra-i, Se face o tristă culoare de roză Frumosul frunziș. Topește ravene, bea fluvii, Macină stânci, strălucește, E

Va trece și această noapte. Singurătatea umbrei șovăielnice a șinelor de tramvai pe asfaltul umed. Mă uit la fețele vizitiilor toropite

La venirea serii Mă odihneam în iarba uniformă, Și-am dat de gust Acelei dorințe nesfârșite, Un strigăt tulbure și-naripat Pe care lumina

Are un coș de rouă Șarlatanul din cer Traducere Nicoleta Dabija

Sufletul descurajează chipul Fragililor arbuști sub geana Perfidelor șoapte. Apă lucitoare care în sufletul inocent Muta spaimă

Nici copacii nici noaptea Nu se mai mișcă Unde cuiburi nu-s. Traducere Nicoleta Dabija

Timpul e mut între trestiile încremenite... Departe de maluri rătăcește-o canoe... Obosit, sfârșit e vâslașul... Cerurile Deja s-au pierdut

Șuvoaie de sculuri radiante curgând în grămezi sinuoase de perle Traducere Nicoleta Dabija

Peste dune în stol nagâții Zboară și, acea seară, prea sticloasă, E spartă de reflexii metalice De lumini verzi, turcoaz, purpurii. Nagâți în