George Magheru

Plictisit de mine Am fugit în cer Am văzut o stea Albă de eter. Și encefalul meu Prins de-o inocentă Rază, o hrănea Ca printr-o

Numai cu mine nu vorbești, copile, Când îmi vorbești și-ți spun mari ciudățenii Plecată, pe-ale mele triste zile Vorbești cu fel de fel de

Colo-n vatra neagră Jaru-i ațipit, O pisică-i parcă Sfinxul de granit. Plopul geme-n curte Biciuit de ploi, Din pendul cad iute Clipele de

Neagră s-a înfipt Printre negrii tuia Jalnicii molifți Cânt și aliluia. Poarta fără milă Început de leac Drum fără merinde Peste gol și

Rămâi aici. Tabloul împreună Cu munții de zăpadă care tună Câmpia tolănită-n aer moale În care fumul urcă rotogoale. În câmp pătrunde un fior

De vrei să fii un Tot și nu o parte Coboară în albastrul meu mister. Cu cât mai clară-i, mai neînțeleasă, Eternitatea sfântului meu

Abia cântă vrăjitul meu caval și am văzut trecând în carnaval, țărani de in, fierbându-și ciorba, și oratori care mănâncă vorba; vorbesc

Poartă în abis (Cine vrea să-l crează) Hărți și bătălii Glorii pe sfârlează Fără de tulea Cu momeli de harpe Capu-i de femeie Trupul e de

Ascultă-mi ruga dureroasă, Lisa, Sunt drept pe axul meu, par strâmb Pe axul tuturor ca Turnul de la Pisa. Iubirea mea rezistă la rugină Ca

Tăcerea-i soră cu eternitatea Și bolțile-ireale par Fantoma unor bolți știute, dar Sunt mai reale ca realitatea. O, ce imateriali mai sunt

Agreabil Rebel, Conduceai Umana Spumă, Trasai Rasa, Și, pe roce, Mâna ta Voia s-apuce Marile epoce... Și acuma, Pe

Icoana unei lebezi rece, lină Trecea prin unda mea crepusculară; Icoana lebedei spunea senină Alunecând prin umbra mea ușoară: _ E mai frumoasă

E acest viteaz, monarc În vânătorii cu arc; Lancea-i fără milă printre Scorpi, balauri - până-n vintre... Sună clopote înalte Glasul lumii

Lună! Alene Trece Pe olane Mâna ta De cretă Rece. Tu Torci Caerul fin Ca o femee Ce adoră Broderii De aur. Leneșă, Din lânișul De

Aveam în vis gospodăria plină. Furnicile îmi măcinau făină. Păstram la stână mieii Domnului și cuci În staul, pentru lapte și lăptuci. Un cal cu

Totul s-a oprit Nimeni nu mai trece Ceasul a bătut Ora douăsprezece. Limba a bătut Ca imense linguri Colosal de-nalt Colosal de

III Vindeam cafea de Moka, oi de merinos și colofon Și sfeclă, rafinoză, linoleu, celuloid, lemn de mahon. Decorticam orezul, descifram

(...) [7] Dinamita latră și mănâncă piatră. La fierar iar zbiară fierul ca o fiară. Suferința mea: pretutindenea. [8] În marmora