Printre stele
de George Magheru(2010)
1 min lectură
Mediu
Plictisit de mine
Am fugit în cer
Am văzut o stea
Albă de eter.
Și encefalul meu
Prins de-o inocentă
Rază, o hrănea
Ca printr-o placentă.
Am văzut pe Alfa
Cald și plin de vise
Scoase din iubirea-mi
Care îl trezise.
Cum trecea Saturn
Prin eternități
Plin de ale mele
Mari perversități.
Sângele-mi pătat
Negru și venos
Bursufla matricea
Unui astru roș.
Din această pungă
Doldora de crimă
Germina în ceruri
Raza lui senină.
Astfel la un pol
Ca-ntr-o mare plasă
Capul meu intra
Într-o nebuloasă.
Iar la celalt pol
În ghețoasa beznă
Îm vecii intra
Ureiasca-mi gleznă.
Întristat strigam
Cu un glas de fier
Pretutindeni eu:
“Dați-mi cer, cer, cer!“
Vrui atunci să văd
Tot întregul eu
Și m-am cufundat
În adâncul meu.
Am văzut în nas
Parcuri cu-asfodele,
Întâlnii în ochi
Miile de stele
Care scânteiau
Ca într-un ochean
În urechi vuia
Milenaru-ocean,
Fluiera hai-hui
Un zefir din flaut,
Nu sunt nicăieri
În zadar mă caut.
Întristat strigam
Cu un glas de leu
“Pretutindeni cer
Unde-s eu, eu, eu?“