George Gordon Noel Byron›Poezii
(125 texte)George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a născut în 22 ianuarie 1788 la Londra și a decedat în 19 aprilie 1824 la Mesolongion, Grecia. Biografia completă →
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă I
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Barbare-s evurile medii, dar Nici unul nu-i ca vârsta de mijloc A omului. De-aș ști ce e măcar! Îmi pare că-i ceva între proroc Și-ntre
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Să nu-mi pierd șirul... Cel dintâi, nu spun, Dar printre primii, Juan cel năzdrăvan Se cațără pe zid, ca un nebun La Ismail, de parcă an de
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă IV
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Te saturi de amor, dezmăț sau vin. Ambiția te sfâșie și pierzi Ce-ai câștigat la zaruri, dar puțin Câte puțin s-aduni mereu
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă II
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Prea tânăr ești la treizeci și cinci de-ani Pentru moșnegi, prea vârstnic – pentru juni. De ce trăiești? Cu cine să te-aduni? Ți-ai
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă V
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Cântarul lumii cine l-a-nșfăcat? Congresul regalist sau liberal În mâna cui e? Cine-a ațâțat În Spania, desculții? (Nu-i jurnal În
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă VI
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Ei, și fidelul liberal Laffite, Domnesc în Europa. Iar când fac Un împrumut, nu trag numai profit. Răstoarnă tronuri, vâră țări în
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXIV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ocean imens! De prunc tu mi-ai fost scump! Tânjeam să-ți joc pe piept cu valu-n spume, Brizanții tăi de țărmuri când se rump; N-aveam
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LV
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Zidu-i da ghes să zboare la asalt, Ca un gonaci care-ntâlnește-n drum, La alergări, un gard sau drug înalt, – Tot tineretul Angliei,
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LVII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Vorbi-n nemțește. Pricepe Juan Ca și-n sanscrită – deci ca vai de el. Îl salută pe mândrul căpitan Văzându-l cu cocarde fel de fel, Și la
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LVI
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Văzând, Lascy, că-i vin în ajutor Acești flăcăi, parcă picați din cer În clipa când se retrăgea de zor, Se înturnă spre Juan și-i zise: –
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LX
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Pătrunseră-n oraș. O, timp etern! „Domnu-a făcut natura, omul muri” – Grăiește Cowper. Drept e-acest refren! Ninive, Tirul, sunt
Don Juan – Cântul al optulea – strofă XLIX
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Că dacă Blucher, Bulow, Gneisenau, Și alții-n „ow” și „au” n-ar fi venit Să-i sperie pe cei care luptau Asemeni leopardului
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LI
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
El murmură, înjură, și-n curând, Ca David, dă cu pietre-n uriaș, Pe urmă vin și armele de rând, Când deznădejdea iese din făgaș. E-atunci
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LXIII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Ciudat e însă că-n zadar, apoi, S-au învrăjbit în numele-i cinstit, Mulțimile. N-au fost, ca el, eroi Și însăși gloria-i un zdrăngănit De
Don Juan – Cântul al optulea – strofă L
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Ei și? Să-i ți Cel de Sus pe regi, Că-n pământeni nădejdi prea mari nu am, Mi-a spus o păsărică: înțelegi? Li s-a urât noroadelor de
Don Juan – Cântul al optulea – strofă XLVIII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Deci: printre primii. Cel dintâi, nu zic. Prioritatea poate, foarte des, – Fie că unul ți-e sau nu amic – Să nască certuri grave. Un
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LVIII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Când nu vorbești aceeași limbă, greu Te înțelegi – darmite în război Când răcnetele tulbură mereu Cuvintele, și crimele curg roi, – Le știe
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LIX
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Ce-n două lungi octave-am povestit S-a petrecut într-un minut. În schimb Un car de fărădelegi s-au îmbulzit Să-și facă loc în acest scurt
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LIV
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Decât silit de soartă, valuri, vânt, Sau rude-apropiate – tot un drac. Ci sacre legături n-au crezământ Aici, în toiul luptei, la atac. El –
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LXI
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Pe Silla, omucidul, nu-l socot: Se spune că norocul l-a slujit. Dar printre marii oameni, cred că pot Să-l socotesc drept cel mai fericit Pe
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LXII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Îl ocolea omorul: nu-i un fiu Al pustniciei. Dar era voinic. Căci în adâncul codrului pustiu Trăiește sănătatea, cu nimic De oameni
Don Juan – Cântul al optulea – strofă LIII
„Poeme” – Ed. Minerva 1983
Iată-l aici pe omul învățat De prunc, s-adoarmă ca un prunc, pe-un piept De dulcinee. O fi fost bărbat, Dar raiul lui acesta fu. E
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Sfârșita truda... Vocea mea răsună, Stârnind ecouri, cea din urmă oară. Se stinge-un vis prea lung cântat pe strună Ca torțele ce bezna-mi
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXXXVI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Adio! E-un cuvânt ce întristează! Vă zic adio totuși celor care Eroul mi-ați urmat, cu mintea trează, Și în această