Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
„Cât Coliseul sta-va în picioare, Va sta și Roma – iar cu el odată, Cădea-va Roma; și de Roma piere, Și lumea piere.” – ne-a lăsat
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLIX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Iluminat, de te oprești o clipă, Guști nu numai plăcerile minunii, Nu faci doar de-adorație risipă, N-admiri doar claritatea
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ruini! Dar ce ruini! Din lespezi rupte De-aici s-au ridicat cetăți, palate, Orașe chiar, de veacuri neîntrerupte! De unde s-au mai smuls
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Străvechea Căii Laptelui poveste Nu are-n tâlcul ei mai blândă rază; O constelație mai dulce este Și Firea-n ea triumful stă să-și
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLVII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Al artelor din vremi mai nălțătoare, Tu, ros de Timp, dar tot desăvârșit, În suflet verși sfințenie, – mpăcare, Și crede-artistul iubitor de
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLVI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
... Sever, sublim și simplu, maiestos, Și zeilor, și sfinților palat, De la anticul Joe la Christos, Cruțat de Timp, chiar
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar unde-n sânge se scaldă Omorul, Și nații se-mbulzeau pe străzi precum Torentul care, părăsind priporul, Cu vuiet printre stânci își taie
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar iată Domul vast pe lângă care Chilie-i al Dianei templu-ales; Lui Christ zidit e-n locul unde-și are Mormânt martirul lui... Eu, la
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXL
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
În fața mea Gladiatorul zace, Proptit în mâini, murind, dar – brav bărbat – Cu soarta-i crudă gata să se-mpace; Durerea-și stăpânește,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLIV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar printre temple vechi și noi biserici, Nimic nu-ți poate fi asemeni ție, Sfânt monument, unde cinstiții clerici Îl proslăvesc pe Domnul
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLVIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar ce se-ascunde-n umbră de firidă? Ce văd? Nimic... Ba văd nedeslușite Contururi stând acolo să se-nchidă, Năluci de-nchipuire
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CL
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar bătrânețea e aici hrănită De tinerețe... unui bun părinte Îi dă să sugă fiica lui iubită, Suc – dar din darul sângelui fierbinte! Nu,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLIX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
În ei e-al vieții suc, întâia hrană Ce-o sugem, căci i-i inima izvor. Ce fericit, tihnit, mult dulcea mană O soarbe pruncul, gângurind
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLIV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar când pe arcul cel mai înalt, bălaie, Apare luna, și-n spărturi pătrunde Pâlpâitoarea stelelor văpaie; Când fâlfâie peste zidiri
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
De intri, măreția-i nu te-apasă, Căci geniul acestui loc îți crește Un suflet colosal, ce-și află casă Doar în sălașul vast unde,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXXXIX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Era aici vacarm de nedescris, Cu murmure de milă și ovații, Când omul de alt om era ucis. De ce? Să se distreze împărații! Și ce-i de
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXXXVII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar am trăit – și n-am trăit în van; Căci focu-n piept și mintea de-mi slăbesc, Și pier luptând cu chinul meu tiran, În mine e un ce
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ci haidem spre-al lui Hadrian morman, Ce-i după piramida egipteană O copie – și el s-a dus taman La Nil, să și-o aleagă pe
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Le-aude, dar nu-l mișcă nicidecum, Căci ochii, inima, la ceas de moarte, I-s dincolo de Dunăre acum. Nu-i pasă că de viață se
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXXXVIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Așa va fi... Putere de temut, Prin vrajă revelată, fără nume, Aici, în miez de noapte, te salut! Ne-ndemni spre-o reculegere
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLVI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Pășind, vezi eleganta catedrală Tot mai imensă cum, pe Alpi în sus, Tot mai departe-ți pare-a crestei fală. Însă imensitatea-i s-a
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLVIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar ce se-ascunde-n umbră de firidă? Ce văd? Nimic... Ba văd nedeslușite Contururi stând acolo să se-nchidă, Năluci de-nchipuire
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLVII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Cu ochiul cum n-o poți cuprinde toată, Contemplă-i părțile-alcătuitoare, Căci cum oceanul țărmuri mii ți-arată, Și ea în mii de chipuri
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLVIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Căci slab tu prin virtuțile trupești, Treptat prinzi vastul tot – și n-ai cuvinte Pentru adânci simțiri dumnezeiești; Și-aici, în fața