O,dacă Soarta ne unea, Cum îmi juraseși, mi se pare, N-aș mai fi fost, în pacea mea, De-atâtea nebunii în stare ! De vină tu ești,deci,

I had a dream, which was not all a dream. The bright sun was extinguished, and the stars Did wander darkling in the eternal space, Rayless, and

A turban carved in coarsest stone, A pillar with rank weeds o\'ergrown, Whereon can now be scarcely read The Koran verse that mourns the

Missolonghi, Jan. 22, 1824 \'Tis time this heart should be unmoved, Since others it hath ceased to move: Yet, though I cannot be beloved, Still

From Job A spirit passed before me: I beheld The face of immortality unveiled - Deep sleep came down on every eye save mine - And there it

To sit on rocks, to muse o\'er flood and fell, To slowly trace the forest\'s shady scene, Where things that own not man\'s dominion dwell, And

I stood beside the grave of him who blazed The comet of a season, and I saw The humblest of all sepulchres, and gazed With not the less of sorrow

Când iar în lut din lumea lui trufașă Coboară omul preamărit din fașă, Sculpturi măiestre somnul îi veghează Și urne țin durerea veșnic

The Assyrian came down like the wolf on the fold, And his cohorts were gleaming in purple and gold; And the sheen of their spears was like stars on

My boat is on the shore, And my bark is on the sea; But, before I go, Tom Moore, Here\'s a double health to thee! Here\'s a sigh to those who

Decât o zdreanță dintr-un strai prea-sfânt Cu spini mai bine-ncins peste mijloc. Chiar dacă v-ați jura c-acel veșmânt A fost în glumă pus,

Iubirea-ntreagă, nu cea ideală, Splendoare-nchipuită, – ce-i un nume Frumos, și-atât. – Un lucru ce nu-nșală, Vrăjit și viu ca și

De-ai fi de rit roman, se înțelege Că te-ai purta la Roma – cum s-a spus – Ca un roman să fii la post supus. Ca protestant sau bolnav ți-ai

O, ce minune mâna să-ți strecori În lada cu monezi, să te desfeți! (Nu bani cu chip de vechi cuceritori: Monedei roase nu-i dă coiful

Pe amatori, spre-a nu-i lovi năpasta, I-aș sfătui, nainte de-a pleca, Să-și roage bucătarul sau nevasta Să ia din Strand, dar nu doar o

Spun bun-rămas mâncării pipărate Și cărnii fripte, căci intrând în post, Vreo patruzeci de zile încheiate, Se vor hrăni cu pește vechi și

I Ni-i viața dublă: somnul își are lumea lui – Hotărnicind tărâmul ce s-a numit greșit Viață și moarte. Somnul își are lumea

În Desdemona, Shakespeare ne-ar arăta Păcatele femeii. E ușor, Verona sau Veneția să-ți dea O probă astăzi. Soț bănuitor, Să-și gâtuie

Ochiadele se schimbă în suspin, Suspinu-n dor și doru-n vorbe vii, Iar vorbele-n răvaș ce zboară lin Pe-aripile Mercurilor zglobii, Dibaci

¡Sol del que triste vela, astro de cumbre fría, cuyos trémulos rayos de la noche para mostrar las sombras sólo brillan! ¡Oh, cuánto te

She walks in beauty, like the night Of cloudless climes and starry skies; And all that\'s best of dark and bright Meet in her aspect and

I stood in Venice, on the Bridge of Sighs, A palace and a prison on each hand: I saw from out the wave her structures rise As from the

So, we\'ll go no more a roving So late into the night, Though the heart be still as loving, And the moon be still as bright. For the

When we two parted In silence and tears, Half broken-hearted To sever for years, Pale grew thy cheek and cold, Colder thy