George Gordon Noel Byron›Poezii
(125 texte)George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a născut în 22 ianuarie 1788 la Londra și a decedat în 19 aprilie 1824 la Mesolongion, Grecia. Biografia completă →
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ani lungi, dar vai, puțini s-au scurs de când Eu și-al meu Harold hoinărim avan. Am plâns și-am suferit din când în când, Dar parcă stând pe
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXIX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Tălăzuiește,-adânc ocean de-azur! O, mii de flote îți plutesc pe val, Dar omul, care strică totu-n jur, Nimic nu-ți strică dincolo de
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXVIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
O, unde ești, vlăstar de falnici regi? Speranța multor nații e zdrobită! Tu, moarte cruntă, nu puteai s-alegi Pe una mai de rând, mai
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Oglindă ești pentru-al Tăriei Domn, Ce chipu-și vede în furtuni!... Ești lin Ori răscolit, apururi fără somn... La Tropic, fierbi... La Pol,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ci iată lacul Nemi, între dealuri Împădurite, încât cruntul vânt, Ce smulge arbori și stârnește valuri, Dând spumelor spre cer cumplit
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXVI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Domnește hăul, ca s-aflăm din vreme Ce-om fi și noi în beznele funebre. Și Gloria, ah, stă să ne mai cheme, Și numele ni le visăm
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ți-a fost veșmântul de nuntire doliu, Și mort ți-e al nuntirii fruct – și-i moartă Ea, tuturor mândrie și orgoliu, Cu păr de aur –
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ce-n umbră schimbă viață și substanțe, Tot ce Natura pus-a-n oameni vii, Liman lipsit de gânduri, vreri, speranțe, Universală beznă cu
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar am uitat că pelerinul meu La templu a ajuns – și bun rămas Îi spun, fiind la cap de drum și eu. Mediterana însă încă-un ceas S-o
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Nu-ți lasă urme-n val... Nici șesul tău Nu-i prada lui – căci te răscoli cumplit Și-l scuturi ori îl sorbi în fund de hău. El – laș –
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Avea și ea aceeași soartă poate... Dar inima nu crede! Preafrumoasă Și plină de firească bunătate, Ea, de curând și mamă, și mireasă, O,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXVII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar liniște! Din hău aud o larmă Un murmur surd, un murmur de departe, Cum iscă un popor la ceas de-alarmă, Atunci când Soarta l-a rănit
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
O, de-aș avea-n deșert sălaș, alături De-un suflet drag și plin de frăgezime, Și gândul despre oameni dând în lături, Pe ea doar s-o iubesc,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Te joci cu tunuri ce sparg ziduri groase Sfărmând cetăți și speriind popoare Și regilor le bagă spaima-n oase; Leviathani din lemnul cel mai
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Vai nouă – și nu ei! Ea doarme lin... Ce-o aștepta? Nesigura iubire A plebei, sfaturi ascunzând venin, Minciuni, fățărnicie,
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Pe țărmul tău imperii înfloriră: Cartagina, Atena, Roma, dar, Când Timpul ori barbari le năruiră, Tu ai rămas, ocean, la fel de
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXIX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Țăranca naște – ea nu moare însă, Iar tu te-ai stins iubită, încât chiar De hulitori de regi vei fi deplânsă. Ne pierdem sfântul libertății
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Plăcerea-i o pădure necălcată, Și-un țărm pustiu e vrajă – și e lume În loc de om nestrăbătut vreodată; E muzică-n vuindul val în
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXIV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Albano-i curge către vale,- aproape Și Tibrul, spre mediterane spații, Ce scaldă Lautiumu-n val de ape, De-aici „Cânt armele și pe
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLX
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ci pe Laocoon la Vatican Privește-l... E prin suferinți sfințit; A tatălui iubire și alean, Cum și răbdarea lui de neclintit Se
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXI
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Ci iată-l pe-un arcaș ce greș n-a dat, Zeu al luminii, vieții, poeziei, Un soare-n chip de om, străluminat De aura izbânzii
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Dar formele-i sunt vis, vis de iubire Al unei nimfe solitare, goale, Dorindu-și un nemuritor drept mire – Un vis al frumuseții ideale, Din
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXIII
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
De-i drept că Prometeu răpi scânteia, Sădind-o-n om, ea zeilor plătită Le-a fost în marmură după aceea. De muritoare mâini de-i
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXIV
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
... Dar peregrinul meu, cântat de vers, Ce muză-mi însoțea, pe unde este? Pe nicăieri el oare n-a mai mers Și punct așteaptă lunga mea