George Gordon Noel Byron›Poezii
(125 texte)George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a născut în 22 ianuarie 1788 la Londra și a decedat în 19 aprilie 1824 la Mesolongion, Grecia. Biografia completă →
The Giaour (Vampiric Extract)
A turban carved in coarsest stone, A pillar with rank weeds o\'ergrown, Whereon can now be scarcely read The Koran verse that mourns the
On This Day I Complete My Thirty-Sixth Year
Missolonghi, Jan. 22, 1824 \'Tis time this heart should be unmoved, Since others it hath ceased to move: Yet, though I cannot be beloved, Still
The Destruction of Sennacherib
The Assyrian came down like the wolf on the fold, And his cohorts were gleaming in purple and gold; And the sheen of their spears was like stars on
Inscripție pe mormântul unui câine de Terra Nova*
Traducere în limba română de Igor Crețu
Când iar în lut din lumea lui trufașă Coboară omul preamărit din fașă, Sculpturi măiestre somnul îi veghează Și urne țin durerea veșnic
Beppo – strofă – IV
Decât o zdreanță dintr-un strai prea-sfânt Cu spini mai bine-ncins peste mijloc. Chiar dacă v-ați jura c-acel veșmânt A fost în glumă pus,
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă XII
O, ce minune mâna să-ți strecori În lada cu monezi, să te desfeți! (Nu bani cu chip de vechi cuceritori: Monedei roase nu-i dă coiful
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă IX
E-al lui pământul! Navele-i aduc, Cu fiecare drum, de peste mări, Din Ceilon, China, parfumatul suc. Gem carele-i prea pline, pe cărări, Și
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă III
O, aur pur! Nu-i plângeți pe avari! Plăcerea lor e veșnic fără saț, Căci toate celelalte, mici și mari, Se prind și-atârnă de-auritul
Peregrinările lui Childe Harold - Cântul al treilea - strofă XVII
Oprește! Stai! Țărâna de subt pași A fost o-mpărăție. Pare-acum Strivită de-un cutremur uriaș. Statui sau temple nu-ntâlnești în drum, Ci
Peregrinările lui Childe Harold - Cântul I strofă XV
Ne-asemuit ținut, ce-a fost, o, Crist, De ceruri răsfățat, Divin tablou! În arbori poame dulci, ca de-ametist. Colinele-ncărcate. Dar din
Peregrinările lui Childe Harold - Cântul II strofă LXXXII
Dar nu-și ascund, sub măști în Carnaval, Durerea, unii?oare chinul lor Nu geme-n șoapta fiecărui val? Nu-i pentru ei sfruntare și izvor De
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă VIII
El singur e cu-adevărat poet! E gata să-ți arate, orișicând, Cu patimă grămadă de bănet, La care-atâți visează, colindând Oceanele. În
Peregrinările lui Childe Harold - Cântul al treilea - strofă II
Pe mare iar! Da, iar sub mine-o simt Săltând, ca-n frâu ținut, un aprig șarg! O, vuiet! Te salut! Din locul strâmt Mă du-n vârtej de valuri ce
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă XIV
De nu-i stăpân amorul, banii sunt: Doboară crângul, de le e pe plac. Curți, tabere, s-ar spulbera în vânt De n-ar fi ei. ”Nu-ți lua, de
O, soare-al celor fără somn…
O, soare-al celor fără somn! Stea a-ntristării! Ce licărești înlăcrimată-n geana zării, Tu ce străpungi, fără s-atingi, bezna tăriei, Cum
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă VII
Să-l plângi pe-avar? V-am spus: cu mai nimic Își tine viața. Oare sfinții nu-s Asemeni lui? Și fost-a vreun schivnic Ce ține post bătut de Cel
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă X
Vrea poate să-nzestreze un spital? Să-nalțe-o școală sau un dom – mai știi! – Pe care să-și imprime chipul pal? Sau poate năzuiește
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă XIII
”În tabără, la curte,-n crâng – stăpân E-amorul! El e raiul – raiu-i el”, Îndrugă bardul. Greu mi-I să-l îngân (În poezie nu-i ușor de
Peregrinările lui Childe Harold - (Cântul al doilea, Strofă IV)
în traducerea lui Aurel Covaci: Biet om, spre cer privești, când de pământ Legat ești! Că exiști nu ți-e de-ajuns? Vrei viață și dincolo
Să-mi amintesc…
Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine! Până când apa Letei te-o sorbi, Ca visul rău, căință și rușine Te-or urmări, în fiecare zi!
Peregrinările lui Childe Harold - (Cântul întâii, Strofă XLIV)
în traducerea lui Aurel Covaci: Dar gata cu războinicii... Să lupte, Pierzându-și viața și râvnind renume. Cei morți din Faimă nu pot să
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă XI
De-ar fi de toate astea stăpânit, Sau doar de câteva, în viața lui, – Nebunule ce-l crezi pe-avar smintit, Care-i scrânteala ta? Te rog
Don Juan – Cântul al doisprezecelea – strofă XV
Oricum ar fi, atunci când nu te-nsori, Iubirea nu-i furișă? E un soi De dragoste și nunta, uneori La lucrul ăsta, greu să afli doi Să