"unde sunt acei cai sălbatici" – 20807 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
DDaniela
Imi place sa zambesc dar totodata stiu cand trebuie sa fiu serioasa, uneori sunt timida, alteori vesela si deschisa spre comunicare. Recunosc, iubesc sa flirtez din cand in cand insa niciodata nu ma autoinvit acolo unde stiu ca nu imi este locul. Iubesc lucrurile simple si nu sunt atrasa de bogatia materiala a unui barbat ci mai degraba prefer sa mi-o asigur de una singura sau impreuna cu acesta. Pot chiar spune ca ma enerveaza acei oameni care se dau bine pe langa mine aratandu-si cat de gros au lantul de la gat, ghiulul de pe deget sau… I’m totally turned off by such practices!
8 poezii, 0 proze
VZVincze Farago Zsolt
Există un scop al literaturii ... există un motiv pentru multele încercări de evadare într-o lume doar a mea , cu un pix si caietul meu de poezii , unde să scriu , să pun întrebări si să-mi răspund ... sunt printre ultimii romantici din lume , încă mai cred ca există acea iubire de vis ce se dorea împlinită in vremurile ce par de mult apuse ... speranța e relativa , e doar un rezultat al reușitelor pentru care ai nevoie de curaj pentru a întreprinde ceva nou sau ceva mai bun , pentru suflet , pentru cei ce exista si simt cu adevărat că sunt în stare să gândească ...
6 poezii, 0 proze
IVIon Vinea
Ion Vinea s-a născut pe 17 aprilie 1895 în localitatea Giurgiu. Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mișcării literare de avangardă.După absolvirea liceului \"Sfântul Sava\" din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași, unde își ia diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914-1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. El și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor...
71 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
andrei dragomir
poeticus_poezel@yahoo.com Am vazut ca un text postat de mine pe acest site si, ulterior, sters tot de catre mine, a aparut pe un alt site. Nu mi-a cerut nimeni permisiunea si consider ca e o forma de abuz. Rau sau bun, cum o fi acel text, e proprietate intelectuala si drepturile mele au fost incalcate. In viitor, va rog sa ma intrebati si pe mine daca doresc publicarea vreunui text scris de mine pe alt site. Altfel, la cat sunt de sarit de pe fix, cei care sunteti amatori de a dispune de textele altora si de a le posta in locul autorului pe unde va tuna voua, s-ar putea sa va treziti citati la tribunal. Daca doriti sa-mi puneti vreun text pe vreun site, contactati-ma la adresa poeticus_poezel@yahoo.com, vreau sa stiu si eu ce se intampla cu textele mele dupa ce le public pe agonia. Completare pentru asa-zisa mea biografie: puteti sa-mi dati si nivel -2000, asta nu va salva acest site de mediocritate. Dovada - faptul ca va temeti de mine, altfel nu mi-ati fi interzis comentariile. Cat...
5 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
NDNonciu Dragoş
Scriu de când mă știu, public peste tot; pe unde sunt acceptat. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru harul ce mi l-a dat, nimic nu este mai frumos pe lume, decât închipuirea frumoaselor clipe de fericire și așezarea lor pe hârtie. O floare, și-un pic de nebunie, e tot ce-ți trebuie pe cerul albastru.
530 poezii, 0 proze
DADiana Anghel
Vând biografie genială contra dedicație la Radio Guerilla. La sugestia foarte bună a unui membru, mi-am făcut o adresă de e-mail, unde sunt gata să răspund la orice amenințări cu moartea, la declarații de amor sau pur și simplu puteți apela pentru prietenii durabile. Nu ezitați să-mi scrieți la intrebisiraspund@yahoo.com! Iar dacă știți ce se ascunde în spatele ușii cu numărul 3, puteți câștiga un frigider decapotabil!
5 poezii, 0 proze
Iulian Dămăcuș
Iulian DÃMÃCUȘ - născut în 27 iulie 1949, comuna Cătina, jud. Cluj; Părinții Dămăcuș Grigore și Anisia (n. Popean) au fost țărani. Studii - Școala generală –Cătina, Liceul - Sărmașu, promoția 1966-67, Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, 1974; Profesor de limba franceză la Școala generală, Cătina până în 1993, apoi la liceele Ana Ipătescu și Petru Maior(unde sunt titular), Gherla. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Debut în presă : Epigrame - 1987 în revista Urzica, București; Haiku,1992 în revista Haiku, nr. 5 -6, București, Poezie modernă - 2oo2 ,în revista francofonă La lettre de Jean –Hautepierre, Paris, 2oo2;Colaborări la reviste: La lettre de Jean Hautepierre și L’Ouvre boîte-Montmorency, Franța, Azami și Mainichi Daily News, Japonia, Haiku Novine, Jugoslavia, Poesis, Steaua, Tribuna, Haiku, Tomis,Orion , Orfeu , Sinteze literare, Poezia, Mișcarea literară, Vatra veche. Debut editorial :Antologii de epigramă : Eterna epigramă (Cenaclul...
2 poezii, 0 proze
unde sunt acei cai sălbatici
de Anghel Geicu
când rodion cămătaru s-a năpustit spre poarta adversă și a șutat eu aveam pumnii strânși eram copil cu mingea nu le aveam în schimb țineam cu ai noștri eram puști habar nu am în ce an se întâmpla dar...
Ca o pasăre a Nevăzduhului-mare
de Iulia Elize
TITLU CARTE: Glafuri pentru Pasărea-Nevăzduhului FORMAT: B5 (Format academic) NUMĂR PAGINI:371, alb-negru PĂRȚI CARTE: 26 capitole (Glafuri proză + variante poetice), pentru fiecare dintre capitole...
Spre Necunoscut Capitolul X
de nicolae tomescu
- Nu sunt liniștită de loc, bărbate. Sunt tot cu gândul la Zaharie. L-ai dus la omul acela, de departe, să-i păzească oile. Dacă acel om, pe care noi nu l-am cunoscut nicicând, îi un om rău și se...
Compas
de Skrypnyk Ionut
Sunt momente de cumpănă în viață, când, după ce întâlnești un om, ajungi să-ți pui în balanță valoarea și realizările. Mulți nu-și pun niciodată asemenea întrebări ci forțează, pur și simplu, viața,...
Trei nopți și flori de vișin
de nandi vardeanu
Este una să trântești o ușă și alta să o închizi. Am plecat fără să privesc în urmă. Nu sunt sigur dacă, în timp ce coboram scările, am auzit vreun zgomot, dar când am ajuns în stradă, printre...
violul
de viorel gongu
O să-mi beau cafeaua în liniște, ascultându-mi motanul care împânzește garsoniera mea cu un tors bărbătesc, dus-întors. Am să intru pe face book să scriu ce mi s-a întâmplat. Sunt o femeie singură și...
Un punct de vedere despre tot felul de crize
de Adrian Firica
Redau mai jos script-ul unei emisiuni moderate de mine. Tema – am putea spune chiar temele! - a fost criza globală sub variatele ei înfățișări: criză economică globală; încălzirea globală; criza...
Despre obisnuinta
de Andrei Dumitrescu
Nu fac decat sa mor... Totul nu este decat o linie descendenta de secvente trase in marele film al vietii... (copyright potential Motherblocker & Candysucker Pictures) Port nume. Numele meu a fost...
Oglinda de cerneală
de Jorge Luis Borges
Istoria știe că cel mai crud dintre guvernatorii Sudanului a fost Yakub Beteagul, care și-a lăsat țara pradă silniciilor făptuite de perceptorii egipteni și a murit într-una din odăile palatului său,...
Erkatov III
de Tatar Augustin
Își potrivește haina, ajustându-și gulerul prea larg cu mișcări neîndemânatice, ca de copil: Unde o fi actul acela, pe unde l-oi fi rătăcit? În casa asta lucrurile se rătăcesc de la sine, nu e...