Vincze Farago Zsolt

De ce ne e dat pe acest Pamant , Sa sfarsim intr-un mormant ? De ce traim , unii in tacere , Altii in suflet cu durere ? De ce iubirea e un dulce sentiment , Care in timp

Inger al mortii , ia-ma in bratele tale , Si rupe-ma de realitate , du-ma in intuneric . Nu mai trebuie sa traiesc , caci o viata Intru suferinta si dezamagire nu merita traita , O

Din cerul intins , de al stelelor licarire luminat , Eu te-am ales , tu , cea mai frumoasa , Luna . Cu o tandra atingere a luminii tale mi-ai vorbit , Despre viata , de iubire , despre cea care e

Tie , cititorule , daca ai timp , Te invit sa ma asculti . Sa auzi despre mine , Sa stii ce e in sufletul meu . Daca ai sa cauti ceva , Nu o sa gasesti , Caci in acest biet suflet , Condamnat

Pe meleaguri indepartate , uitate de lume , Undeva in pustietate , se afla un loc tainic , Loc luminos , salas al fericirii , lipsit de durere , De suferinta , loc preaplin de melancolie , un loc

Undeva departe , fara tine Mie-mi este foarte bine . Tu stai si plangi , desi o stii , Unde sunt , daca traiesc , tu nu vii . Bine faci , ma lasi sa fiu , Pana cand , nici eu nu stiu , Din