Poezie
Noaptea
2 min lectură·
Mediu
Din cerul intins , de al stelelor licarire luminat ,
Eu te-am ales , tu , cea mai frumoasa , Luna .
Cu o tandra atingere a luminii tale mi-ai vorbit ,
Despre viata , de iubire , despre cea care e numai una ...
Am inteles , dar nu am crezut , credeam ca e altfel ,
Ca e frumos , astfel te-am parasit , cu mahnire in suflet .
Tu , asa de frumoasa , sa ma amagesti , doar ca in el ,
In acel adevar , am aflat , ceea ce nu am crezut
E de fapt iubirea adevarata , ascunsa de realitate ,
O iubire tandra , pura , de ale lumii reguli interzisa ...
Am incercat sa razbesc , dar nu pot a ma impotrivi la toti si toate ,
Astfel , iubirea ce o port in suflet va ramane , pe veci , nezisa .
Continui a trai , dar , inchis in sine , cu multe sentimente nespuse ,
Am sa ma asez , pe o banca , in parc , parca asteptand ,
Parca sperand , de o viata traita , aproape incheiata , cu vorbe supuse
La a lumii analiza ... astept , ceva , parca sperand ...
21 Mai 2003
002382
0