"resturile zilei" – 5144 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Chirica Andreea
Sunt doar un cosmar a unei copile prost inspirate , ce m-a uitat in acest canal infernal al lumii si incerc sa supravietuiesc cum pot . Am incercat ( si inca incerc) sa duc o viata normala , si am copiat toate gesturile si aclimatizarile celor din jur ; asa ca m-am casatorit si am facut un copil . Mi-am dat seama ca nu este atat de urat pe cat pare , ci doar plictisitor uneori . Dar....atata timp cat un nebun ca mine isi duce veacul intr-o astfel de lume , mereu va gasi ceva atractiv , sau ceva de care sa se lege pentru a-si infrumuseta viata . Unul dintre acele lucruri este copilul meu LUKE ..... un vis devenit realitate :X .... o utopie a unei vesnicii abstracte .
1 poezii, 0 proze
TCTraian T. Coșovei
Traian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954) este un poet român aparținând generației literare 80. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. La 4 ani știa deja să citească și debuta artistic dictând poeme musafirilor săi. Fire temperamentală, nonconformistă și puțin cam impulsivă, devine în scurt timp cunoscut pentru caracterul său. Odată cu intrarea la școală, își schimbă și preocupările, orientându-se către construcția de navete spațiale în podul casei, din resturi de televizoare și frigidere. Acest elan creator dispare în momentul intervenției locatarilor, îngrijorați de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuși, reușește să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV și aducând astfel pentru o săptămână liniștea absolută în casele vecinilor. Marcat puternic de separarea părinților, pe când avea 12 ani, găsește remediul citind foarte mult și devenind un client permanent al Librăriei Sadoveanu din București. Aici se interesează de scriitori...
33 poezii, 0 proze
SCSfântul Ioan al Crucii
Ioan al Crucii, (Juan de Yepes Álvarez) n. 24 iunie 1542, d. 14 decembrie 1591 a fost un preot călugăr al Ordinului Carmelitan, fondator al Ordinului Carmelitanii desculți și este venerat ca sfânt în Biserica Catolică. Născut 24 iunie 1542, Fontiveros, Spania Decedat 14 decembrie 1591, Úbeda, Spania Venerat în Biserica Catolică, Biserica Anglicană, Biserica Luterană Beatificat 25 ianuarie 1675 Papa Clement al X-lea Canonizat 27 decembrie 1726 Papa Benedict al XIII-lea Resturi pământești Mănăstirea carmelitană Segovia, Spania Sărbătoare 14 decembrie Însemne În atitudine de contemplație, scriitor Patronaje Viața contemplativă, teologia mistică, poeți spanioli Alte informații Declarat Doctor al Bisericii de Papa Pius al IX-lea în 1926
2 poezii, 0 proze
AAAtodiresei Alice
Atodiresei Alice Cristina nascuta la 12.02.1988 in judetul Botosani, locuind actualmente in orasul mentionat. Momentan studenta la facultatea de Drept si Management in orasul natal.Singurul copil in familie,urmeaza gimnaziul la Scoala Nr.13 Botosani, apoi pasii preuniversitari la Gr. Sc. Dimitrie Negreanu. Pe parcursul liceului descopera neintentionat talentul ce devine pe parcursul timpului un crez.Tot in decursul acestui timp castiga numeroase premii ce confirma existenta unei taine ascunse,chiar si relatii in afara tarii. Prin modul de a scrie, gaseste in cuvinte un refugiu al lumii exterioare ce lovesc si convertesc neincetat sufletul. Sursele de inspiratie sunt insasi actiunile si gesturile lumii exterioare pe care constiinta le analizeaza la nivelul individului si transformarile ce se petrec cu acestea. Adesea, dincolo de cuvinte, se observa trairile personalizate dar cu sens moralizator, in speranta regasirii valorilor spirituale. -"Crinii sufletului tau sa nu se usuce...
4 poezii, 0 proze
resturile zilei
de silviu viorel păcală
nici nu știu cum am alunecat în dorință o pată de ulei luminează cadavrul unei îndoieli tu ești visul meu real cum vin diminețile pe altă planetă ca niște bilete pentru viol
resturile zilei de august se divid noaptea prin vid-ani-lumină
de Dragoș Vișan
noaptea târziu neapărați luați o zi calendaristică mai de soi începutul augustului fără multe ploi toată zzzzzzziua lucrată – carne de lucru puneți-o într-o tavă de teflon la cuptorul încins al Lunii...
ninsoare
de Anca Anghel Novac
mușcam dintr-un fruct oranj inventam cercuri polare la capătul serii mă așteptai te scuturai de toate resturile zilei eu îmi priveam în permanentă botinele strângeam în pumni poezia plecării afară...
...când flintele par metafore
de paul blaj
mă doboară vina de a fi numai om, ca o soartă flămândă într-un han părăsit, acolo mă adun din resturile zilei galbene, cum se adună bandiții altor cuvinte cu flintele sprijinite de tâmpla mea, tu îmi...
Simbioza
de Elena Kostenczyk
Mușcătura de pe buzele noastre Și căldura care ne Năruie trupurile Înlănțuite Cu sufletul zdrobit Suntem noi doi, împreună. Creaturile nopții Ne privesc cu ochi sticloși Și tu - unit în întuneric Din...
vorbind despre nimicuri
de Ela Solan
ne mișcăm greu ca și cum am fi orbit brusc toate zgomotele străzii se sparg în noi atât de ciudat nu recunoaștem nimic din obscurul orei prin care ne scurgem ne-a rămas doar o amintire vagă ca o...
în visul de luni spre duminică
de Daniela Luminita Teleoaca
eram o fată oarecare în sarafan cu fluturi gărgăriţe şi căpşuni pe-o bicicletă împleteam cu sârg brăţări din mangrove coliere imense din fasole colorată nu aveam nevoie de resturile zilei anterioare...
teatru cu frici
de dan tristian
în cine separate duminica asta abstractă roade marginile farfuriilor de care ne agăţaserăm ca de un sărut. un fel de teatru cu frici şi plecări în care trişti şi anemici pori devorează prin pântecul...
Stare precară
de Patricia Lidia
Întotdeauna ți-am privit mișcările grațioase și te urmăream cum plină de aripi pluteai prin gândurile mele revoluționar de apuse. Tu nu aveai decât rețete cuminți de preparat clipe în afara...
wait for the ricochet
de emilian valeriu pal
cînd facem dragoste e ca și cum s-ar porni o ploaie torențială care smulge brațele oamenilor și ele cad pe mașini le zdrobesc stîlpii electrici se prăbușesc iar cerul rămîne pe întuneric stai în pat...
O cină cu gust de tablă zincată
de adrian rentea
A trebuit să mă ridic de la tv ca să merg la toaletă. La întoarcere imaginea camerei mi-a provocat silă. Lângă pat mai multe doze de bere lasă impresia unei chermeze. Pe pat o carte și cele două...
Omul cu vioara
de Zavalic Antonia-Luiza
Suntem uitați într-o pleoapă care sângerează și dincolo de moarte. Trupurile urcă în muzica lor paralizând vindecarea. În fiecare zi o iau de la capăt. Un cer deasupra sufletului neadormit în nicio...
adevărul
de Macovei Costel
nimic nu e mai dureros și mai înălțător ca adevărul numai că nu toată lumea acceptă că trebuie luat în doze mici toată viața indiferent de ce-ți va oferi lumea din jur sub un tatuaj se ascunde o mare...
jasmin noir
de marin badea
nu moartea mă sperie, ci dragostea ta tatuată direct pe frunte, direct pe irișii care se dilată, care nu pot ascunde ceea ce numai tu simți, acolo, în spatele pereților tăi, în spatele singurătății...
[doar oamenii amestecați cu cerneala]
de Daniel Dăian
până încep să însemne puțin mai mult dacă sunt așezați unul după celălalt pe un caiet dictando ar putea schimba ceva din gusturile acestei femei în care obișnuința s-a cicatrizat monstruos la...