Stare precară

Întotdeauna ți-am privit mișcările grațioase

și te urmăream cum plină de aripi pluteai

prin gândurile mele

revoluționar de apuse.

Tu nu aveai decât rețete cuminți

de preparat clipe

în afara bucătăriei

și mereu mă ascundeam

în spatele aceleași firide goale

- în locul ușii de la intrare

crescuseră mormane de întrebări retorice –

aruncam visele spulberate la coș,

nu îmi reciclam gândurile mai deloc.

Din lemn de cedru vopsit

și nenumărate defecte

dragi privirii mele

ți-ai crescut amintirile.

Ca pe o pasăre măiastră

reflectată în oglindă

îți luai zborul

- fir de nisip nenăscut –

și risipeai, naivă,

neputința noastră

de a deveni zeițe.

În cădere adun

resturile zilei de mâine.

Comentarii (1)