Literatura si... Emotion - O prima intalnire de lectura literara la Emotion Cafe Timisoara
Literatura si... Emotion. Sa uitam oleaca dosarele, calculatoarele, aspiratoarele, biznis-urile, vremea nebuna si alte cele cotidiene. Ceai bun, literatura pe masura - o altfel de dupa amiaza de
PLPatricia LidiaVâlvătaie de himere
Timpul mă credea o zebră alergând disperată în cerc, niciodată pradă leilor, mereu în goana spre nicăieri... Eu eram doar un cal vărgat, niciodată în herghelie, mereu între zidurile
PLPatricia LidiaCifrele de la 1 la 10
Unu este-un ghiocel, Ce se leagănă ușor Când bate un vânticel La-nceput de mărțișor. Este cam supărăcios, Stă mereu cu nasu-n jos... Și se plânge că e singur, Dar nu e, eu vă asigur! El
PLPatricia LidiaFemeie-oglindă
Uneori am impresia că bezna autumnală din mine îmi va sparge pieptul, va curge în odaie și mă voi îneca în ea ca într-o cerneală, iar în locul meu se va întrupa din călimara-lumină o formă de
PLPatricia LidiaTrei
Eram din ce în ce mai puțini și mai nesiguri, cu timpul am rămas doar noi, eu, cu mine și ego-ul meu, zburând printre stele, trei pe doi îngeri... Din mine se scurgea un vuiet adânc, un fel
PLPatricia LidiaStrăinul din noi
„Străinii sunt familia pe care n-ai cunoscut-o încă.” (Mitch Albom – „Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în Rai”) Ploaia s-a oprit, cerul nu mai mârâie, nu mai suntem în Roma Antică să ne
PLPatricia LidiaAșteptare
Te aștept într-un parc, pe o bancă, secundele se scurg nemiloase, tu nu mai vii, nu mai vrei sau timpul te-a păstrat undeva blocat, între noi curge un pârâu de miere cu sare, eu te aștept, dar
PLPatricia LidiaÎncă nu este timpul să părăsești Pământul!
Dragă Tatiana, acel parapet se apropia de gândul meu cu viteza luminii și știam că nu îl voi putea evita, oricât aș fi încercat. Era atât de aproape, atât de tangibil, că pentru o clipă am
PLPatricia LidiaClarice e doar un vis
Þi-ai prins gândurile în pumn și mi le-ai trimis pe o pală de timp. Atât de naiv gestul tău fugar... Draga mea Tatiana, mi-ai trimis doar iluzii și m-ai lăsat să cred că viața e doar o baladă
PLPatricia LidiaSclave timpului
Știi, draga mea Tatiana, uneori mi se pare că din tine mi-a crescut o a doua aripă, mai mare și mai grea, dar nu îmi pasă, oricum un întreg univers umblă prin venele noastre… Pare greu de
PLPatricia Lidia2
E ora două a anilor ei Și în ușă îi bate mereu un gând Că pe data de 2 se schimbă mereu timpul Și orele se scurg în sens invers Și o voce metalică repetă mereu “cafea natural fără zahăr și fără
PLPatricia LidiaAdormind...
Dragă Tatiana, Sunt bine acum. Lasă-te să adormi. Nu cred că mai sunt doar un produs al imaginației tale de copil. Ce n-aș da pentru o clipă de tăcere alături de tine... Adormind sunt
PLPatricia LidiaAripi târzii
Nu mă deranjează aripile mele mult prea mari ce demult nu le mai folosesc la zbor, ci la mers. Trag cu praștia în vrăbii să-mi găsesc un loc în cazanul cu puternic miros de smoală și
PLPatricia LidiaRebotezând
Metafora clipei m-a trădat conștient; am privit pe sub ochelari spre finalul timpului- ca o triadă luminoasă se legăna adormit egoul, me, my self and I - trăim spânzurați de grindă, pe
PLPatricia LidiaAripa frântă
Mi-am acoperit cu gândul cuvântul prins la încheietura mâinii și l-am sărutat și sorbit ca pe o picătură de rouă pe piele. Zbor cu o aripă frântă și tot ce eram se absoarbe prea pustiu prin
PLPatricia LidiaAndante, allegro, andante
Andante, allegro, lento... numele tău îmi suna mereu în gând... Andante, allegro, lento... Sub genele mele pierdeam noțiunea timpului și visam un sărut promis ce din cupa Evei îl sorbeam, de se
PLPatricia LidiaClipe
mă dor cuvintele cu sunetele lor atât de dure, ce mereu îmi răsună în minte ca un ecou nesfârșit de consoane și-n mine a amuțit simfonia vocalelor alăturate și nu invers... mă dor literele
PLPatricia LidiaEuri sedimentate
Azi voi mărșălui până ce gândurile îmi vor intra în pământ și se vor sedimenta și stratifica de experți geologi nu vor ști din ce era subpământeană provin. Gândurile nu se măsoară în linii și
PLPatricia LidiaDezbrăcare de îngeri
Am adunat atâta pământ în mine și ninsoare sub tălpi că lunii îi alunecau alene razele și rămâneau proptite de cer cu înger cu tot. La marginea timpului clipa își fură umbra de pe obrazul
PLPatricia LidiaLa marginea timpului
Trotuarele bătrâne mi-aduc cu greu aminte de fulgii aripilor moi ce au căzut asemenea unor frunze dezbrăcate de îngeri la început de toamnă. Rămasă fără vise și iluzii îmi sângerează
PLPatricia LidiaCrăciunul, între ani și vise...
Tot ceea ce credea despre Crăciun a sunat desuet și se lupta cu visele și anii care i se scurgeau prin gânduri ca printr-o rigolă încleiată drept în somnul acela fumuriu, pentru ca o clipă
PLPatricia LidiaTac
Tac. Tăcerea din mine e moale, prea moale, ca o pauză plină cu secrete uitate în somnurile noastre, scurse prin vene. Am luat locul lui Atlas. O clipă am vrut doar. El și-a uitat însă
PLPatricia LidiaTatiana se tratează
Tatiana are ochii umezi. A adormit dezbrăcată sub o frunză de nuc. Tatiana adoarme cu Paradisul pe pleoape și cu fiecare suspin cutremur de stele și nori aduce pe pământ. Tatiana e un
PLPatricia LidiaÎn sufletul meu, tu
Tatiana a intrat în adâncul sufletului meu cerând iertare luminii pentru că nu poate decât să o vadă, mereu ar vrea să o simtă, să o miroasă, să o guste, cu mâinile strâns prinse într-ale
PLPatricia Lidia