Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Trei

1 min lectură·
Mediu
Eram din ce în ce mai puțini și mai nesiguri,
cu timpul am rămas doar noi,
eu, cu mine și ego-ul meu,
zburând printre stele,
trei pe doi îngeri...
Din mine se scurgea un vuiet adânc,
un fel de canon pe care l-am mai auzit înainte de la alții,
chiar de nu îmi pasă ce cred ei despre mine,
mă dor toate trădările ce mi-au construit un teritoriu de autoexilare,
un ego absurd și îngâmfat în osul vocii amare...
Suntem trei,
eu, cu mine și ego-ul meu,
întâmplător pe doi îngeri...
024.021
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
91
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Patricia Lidia. “Trei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1783715/trei

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
nu vă pare, totuși, că vuietul adânc, vocea amară, zborul și cei trei îngeri sunt cam desuete?
ce spun este că folosirea de clișee ori e făcută într-un context care să aducă plusuri de inedit, fie condamnă textul la o lipsă de voce teribilă ce nici muțenie nu poate fi numită?
mai ales când \"strofa\" de mijloc nu are pic de ritm.
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
am pus un semn de întrebare aiurea, la fraza doi.
scuze. efectul tristeții că se mai scrie încă așa.
0