Poezie

Andante, allegro, andante

ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~

1 min lectură·15 ianuarie 2008

Mediu

Andante, allegro, lento...

numele tău îmi suna mereu în gând...

Andante, allegro, lento...

Sub genele mele pierdeam noțiunea timpului

și visam un sărut promis

ce din cupa Evei îl sorbeam,

de se răzvrăteau palide umbre.

Andante, allegro, lento...

între palmele noastre

o întreagă lume,

între buzele noastre,

o întreagă simfonie.

între trupurile noastre,

un asfințit.

Þi-am spus: \"Și mie îmi este teamă...\"

Mi-ai spus: \"Și eu te iubesc...\"

Andante, allegro, lento...

Nu mai cred în cuvinte,

nici în sunete,

nici în culori,

nici în imagini...

Nu mai cred în nefericirile colective,

în respirația deșartă a sufletului îngenunchiat,

în versul patetic și iluzionat.

Nu mai sunt doar un tigru al disperării.

Sunt doar eu...

Andante, allegro, lento...

003.260

Patricia Lidia. “Andante, allegro, andante.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1763183/andante-allegro-andante

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.