Poezie

2

ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~

1 min lectură·19 martie 2008

Mediu

E ora două a anilor ei

Și în ușă îi bate mereu un gând

Că pe data de 2 se schimbă mereu timpul

Și orele se scurg în sens invers

Și o voce metalică repetă mereu

“cafea natural fără zahăr și fără lapte”.

Ea crede că timpul decide,

că ploile îngheață

pe pereții cerului,

dar nu știe că

nu a venit timpul să ningă.

“De la imaculat la nimicnicie nu e decât un pas”

îți spunea naiv cineva ce nu te cunoștea,

dar eu am întors cifrele pe toate părțile

și m-am lovit de fiecare dată de “doi”

și cu el am despicat cerul

să te ningă înapoi.

Mi-ai spus că viața e doar o o clipă de istorie,

o închisoare de maximă siguranță destinată îngerilor,

și nu ne mai supuneam legilor gravitației,

ci ne strigam din cuvinte

doar acele silabe din rădăcină

care se ridicau de sub tălpile noastre grele

de parcă am fi călcat în pământuri oculte

ale gândurilor.

003.355

Patricia Lidia. “2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1774261/2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.