Poezie

Rebotezând

ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~

1 min lectură·8 martie 2008

Mediu

Metafora clipei

m-a trădat conștient;

am privit pe sub ochelari

spre finalul timpului-

ca o triadă luminoasă

se legăna adormit

egoul, me, my self and I -

trăim spânzurați de grindă,

pe rând,

împreună;

ploua cu raze de lună,

sorb pasional

râs și plâns

ca pe doi sori îngemănați

în prag de apus.

A nins cu nori și praf de stele,

ca în acel cuvânt

violaceu

pe care îl inventam în fiecare zi,

noi-ul căzut se prea demodase,

am zis \"apoi\" să fie

și tu ai tăcut.

\"Apoi ce?\" m-ai întrebat

privind cerul

și iarăși ploua cu stele.

Și mă gândeam trecut cum am botezat

cuvântul \"eu\"

să mă ascundă.

Dar eu chiar am greșit?

003.197

Patricia Lidia. “Rebotezând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1772438/rebotezand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.