Traian T. Coșovei

Spune-mi că viața mea va continua sa existe, spune-mi tu, gură a silabelor magnetice, respirație aidoma unei cupole de aer – tu, planetă cu dinți

Ningea peste noi cu chirie – e și ninsoarea asta o meserie; stăteam tolăniți într-o garsonieră de lacrimi și amintire. Voiam să latru la lună,

O viață întreagă i-am făcut semne omului meu din oglindă. O viață întreagă i-am aprins țigări ieftine de la flacăra fotografiilor de

Parole – era înfiptă melodia pe disc – palavre… ți-aduci aminte? Dacă-ți trag două vorbe te trimit din beton în beton și din savană în

De ce te-ai făcut frumoasă Tocmai În iarna aceasta În care nu ninge? Iubito, Dacă aș fi un secret Ce-ai face cu mine? M-ai păstra sau m-ai

De ce copacul tău bonsai mă minte? Oare cum a dispărut peștișorul auriu din acvariul

Eu nu mi-am scris niciodată numele pe bonuri de cărbuni – pe lîngă silozuri am trecut fără să privesc înapoi – prin iarba desculță n-am

E atât de liniște, încât aud porumbeii lovind în ferestre cu sângele meu. Chiar câinii au uitat cum se

Căpșunelor nu le place Marea Moartă – nici Marea Baltică, nici Gibraltarul, nici Marea Roșie, nici cea Caspică, nici Mediterana,

O carte poștală netrimisă, o scrisoare necitită și, mai la urmă, o șuviță de păr închisă într-o

(IV) Unora, plajele pustii excitate de valuri le trezesc străvechi remușcări. Unora, importul de bistrouri și

Ia, gura, stinge țigarea, mucles, jos clanța! Eram singur cu don’ plotonier Sanchio Panza. Se cam întunecase romanța Și din ceas curgeau

Din gura paiaței sângele se scurgea cu jumătate de gură. Secunda de-acum urla fără glas ori dantură. Mă bâlbâiam și eu după o sinecură la știrba

După încă o ceașcă de ceai voi răsturna biblioteca. După ultimul fum de țigară voi sfîșia tapetul cu pisici. Îmi voi aminti ziua cînd au

Aseară ți-am golit sertarele de amintiri. Îți luasem cercei și alte acareturi: șoapte strecurate în ureche, îmbrățișări de mucava… pianul din

Nu-mi place muzica pe care o asculți, nu-mi place stilul tău de viață, nu-mi plac pisicile tale, nu-mi place câinele tău, nu-mi plac parfumurile

Iuri Gagarin stă cu noi la masă, împărțim bucatele, cvasul. Ne povestește despre Cosmos în timp ce noi rumegăm întrebările zilei de mâine… El a

E noapte, tu ești departe, aproape uitată. Nimeni n-o să te reinventeze din vise… Pe cer e o eclipsă

Și eu am fost un băiat răutăcios de altădată. Am fumat, am băut, am aruncat în geamuri de sânge cu inimi sfărâmate, de piatră. Am vorbit se

Văzute de la al treilea etaj, palmele tale lăsau umbre atât de mari, încât o pasăre a început să cânte crezând că vine zăpada. Eu nu mai văd

E seară. E prea târziul acela de care ne e frică. În parc, o femeie spală cu mâini lacome statuile cu capete de copii… Câinii latră,

Am vise afaceriste, care se gândesc numai la tine. - De când visele se gândesc, măi, băiatule? - De când ești îmbrăcată ca o avalanșă,

Noapte geroasă din fier și beton și din schele nu, nu, iubito: erau doar bătăile inimii mele răstignite pe asfalt, inima mea de mamifer, de

Mă pândeai prin vitrine galeșă și lihnită – Îmi trăgeam sufletul pe-un scăunel de dinamită. Băteam în tobe de piatră, ascuțeam saxofoane visam să

la capatul scarii am vazut cainele coborand cele o mie si una de trepte batranul caine scos la plimbare in lesa batranul caine scos la plimbare in

Într-o dimineață de iarnă dormeai atât de adânc, încât respirația ta era mai neliniștită decât albul zăpezii. În timp ce eu te

Se spune că frumusețea Elenei din Troia putea lansa la apă patru sute de corăbii. Gândește-te de două ori până când să lansezi frumusețea la

Partea luminoasă a maimuței este gorila. Și gorila nu mai voia să lustruiască parbrize, să păzească moartea în limuzine de lux. Visa plaja,

Privit de sus, vinul are formă de cerc: roșu, de sânge - culoarea aceea care scoate suriul de lacrimi pe la colțuri de străzi, - reci,

Uite, scrie așa: era o tobă de tinichea și-o inimă-piramidă de capete retezate-basma curată. Era pe la sfârșitul cuvintelor, o poveste fără de

Ah, copilăria mea i-a văzut pe maeștrii răbdării încălzindu-și mâinile la flacăra fetiței cu chibrituri și singurătatea cea mai obraznică cum

Pământul din spatele casei l-am dat pe nimica, pentru solda mică a soldaților de la infanterie, A fetițelor de la internatul din colț mirosind a

De ce te-ai făcut frumoasă Tocmai În iarna aceasta În care nu ninge? Iubito, Dacă aș fi un secret Ce-ai face cu mine? M-ai păstra sau m-ai