"regele a murit" – 4042 rezultate
0.03 secundeMeilisearchEmil Vora
Poetul Emil Vora ( Maroiu ) s-a născut la 14 septembrie 1906 la Meriș-Broșteni, Județul Mehedinți și a murit la 17 martie 1979 la București. A studiat la Liceul „Traian” și Școala Superioară de Comerț din Turnu Severin. În anul 1929 se stabilește în București și lucrează ca funcționar la Ministerul de Finanțe între anii 1930 - 1935. În anul 1934 a absolvit Academia de Înalte Studii din București. Colaborează la revistele „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Luceafărul”, „Provincia” (severineană), „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din aprilie 1946. A obținut premiul Academiei Române în sesiunea iunie 1945 pentru volumul „Înalte vânturi” (1943). Volume de versuri: - Floare amară - 1936 - Fântânile tăcerii - 1940 - Cartea plecărilor - 1941 - Înalte vânturi - 1943 - Poarta destinului - 1969 - Nestinsa uimire - 1974 - Marea curgere - 1981
2 poezii, 0 proze
Nicolae I. Herescu
Nicolae. I. Herescu, s-a născut la 6 decembrie 1906, în orașul Turnu Severin, și a murit la 16 august 1961, în Zürich (Elveția). Provenea dintr-o familie boierească, între membrii căreia s-ar fi numărat și Udriște Năsturel. A absolvit Liceul „Carol I” din Craiova și Facultatea de Litere și Filosofie, secția de limbi clasice, din București. Și-a continuat studiile de specialitate la Paris (1927-1929), obținînd în 1929 doctoratul în litere. Numit la catedra de limbi clasice a Universității din București, a urcat rapid treptele didactice, devenind profesor universitar. A fost destinatarul a numeroase scrisori provenind de la nume ilustre ale literaturii române: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Pillat, Agatha Grigorescu-Bacovia. Latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine din București (1937–1945), a fost președinte al Societății Scriitorilor Români, director al Fundațiilor Culturale Regale...
1 poezii, 0 proze
Bhartrhari
biografie prezenta in cadrul siteului www.respiro.org: Personalitate fascinantă, Bhartrhari este descris de enciclopedii ca fiind simultan și/sau succesiv filosof, poet, gramatician și yogin. Născut spre finele secolului 6 e.n. într-o familie nobilă în Ujjain, unul din cele șapte orașe sacre ale hindușilor, oraș descris de Kalidasa ca fiind “căzut din cer pentru a aduce cerul pe pămînt”, viața lui Bhartrhari este presărată de legende. Într-una dintre ele, Bhartrhari este un rege foarte înțelept și credincios care primește de la un ascet un amarphal, fruct miraculos care-l face nemuritor pe cel care-l mănîncă. Regele care-și iubea foarte mult nevasta, consideră că aceasta, prin credința și frumusețea ei, merită fructul mai mult decît el și i-l face cadou. La rîndul ei, regina, care-și aprecia foarte mult fratele, i-l dăruiește lui. Fratele reginei era îndrăgostit nebunește de o prostituată și într-un moment de generozitate amplificată de aburii beției i-l dă acesteia. Prostituata...
1 poezii, 0 proze
Geo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului),...
70 poezii, 0 proze
Geo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
Geo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
Radu Stanca
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu,...
23 poezii, 0 proze
Michel Tournier
Nume de referinta al literaturii franceze contemporane, Michel Tournier s-a nascut la Paris, in 1924. Urmeaza cursuri de filosofie la Sorbona si la Universitatea din Tübingen. Colaboreaza la Radiodifuziunea Franceza, apoi la postul de radio Europe I. De mai bine de patruzeci de ani traieste in casa parohiala a unui sat minuscul situat la patruzeci de kilometri de Paris. A debutat in 1967 cu romanul „Vineri sau Limburile Pacificului”, incununat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. In 1970 publica „Regele Arinilor”, laureat cu Premiul Goncourt. In 1972 ii apare romanul „Meteorii”, urmat de eseul „Vintul Paraclet” (1977), volumele de nuvele „Cocosul de munte” (1978, aparut in limba romana cu titlul „Piticul rosu”) si „Zborul Vampirului” (1982), romanele „Gilles & Jeanne” (1983), „Picatura de aur” (1986) etc. Din 1972 este membru al Academiei Goncourt. In 1993 i s-a decernat Medalia Goethe, iar in 1997 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Londra. La...
0 poezii, 0 proze
Mircea Popovici
Mircea Popovici (n. 21 aprilie 1923, București) a fost unul dintre primii poeți din grupul literar “Albatros” și din mișcarea bucureșteană postavangardistă a deceniului al cincilea din secolul XX. "A frecventat, la indemnul prietenului sau Constant Tonegaru, cenaclul "Sburatorul" al lui E. Lovinescu, unde a citit in citeva rinduri. Lupta apoi in cel de al doilea razboi, ca ofiter. Debutul este inlesnit de premiul pe care i-l acorda, lui si lui Geo Dumitrescu, Fundatia "Regele Mihai I". Nu-i de colo, daca tinem cont ca din juriu faceau parte Tudor Vianu, Perpessicius, Camil Petrescu, Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Ion Biberi si Petru Comarnescu. Cartea, aparuta in 1946, s-a numit Izobare si l-a inscris pe Mircea Popovici printre reprezentantii generatiei care ulterior a fost numita "a razboiului". Alaturi de Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Mihail Crama, Ben Corlaciu si de alti scriitori grupati in jurul revistei "Albatros", el a adus...
3 poezii, 0 proze
Alexandru Vakulovski
Alexandru Vakulovski este un poet și prozator moldovean. S-a născut la 9 aprilie 1978 în Antonești/Suvorov (astăzi Ștefan Vodă) în fosta URSS (în Republica Moldova). Studii la Universitatea de Stat din Moldova (Chișinău), absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Facultatea de Litere. Redactor fondator al revistei web "Tiuk! (k-avem kef)", împreună cu fratele său Mihail Vakulovski, graficianul Dan Perjovschi și Viorel Ciama. Fondatorul cenaKLU-lui KLU. Traducător din literatura rusă. Publică eseuri, proza, poezie, teatru și critică literară in majoritatea revistelor culturale din România. Prezent in antologii din România, Republica Moldova și din străinătate. În martie 2009, Alexandru Vakulovski a primit interdicția de a intra în România pe o perioadă de 2 ani. Volume publicate Pizdeț (roman), 2002, debut - http://www.agonia.ro/index.php/prose/74540/index.html Oedip, regele mamei lui Freud (poezie), 2002 Ruperea (teatru), 2002 Letopizdeț. Cactuși albi pentru iubita mea (Ed....
2 poezii, 0 proze
Regele a murit?
de Costel Stancu
Joc șah împotriva mea, Celălalt. Pătratele albe sînt leagăne, pătratele negre, morminte. Piesele au îmbrăcat haine de gală, ceasul măsoară distanțe, nu timp. Uneori fac mutări pe care nici eu nu le...
regele a murit
de Ioan Postolache-Doljești
dumnezău să-l ierte, zic asta cu suflet tihnit. sunt copilul republicii făcut după ce tata s-a pupat cu moartea pe gură la Sevastopol rănit în numele slăvitului rege, sărăntocul, de care zilele astea...
Regele a murit. Trăiască regele (note de lectură la Antologia poezie.ro)
de Liviu Comșia
Am ezitat să scriu până acum despre această antologie. Fiindcă mi se părea peste puterile mele să absorb lirica unei generații. Iată, acum, mi-am luat inima în dinți, având de partea mea timpul care...
Regele a murit, trăiască regele
de ion pascal vlad
Îți spun sincer că în ultima vreme am unele îndoieli cu privire la eficacitatea celor scrise de. Chiar mă gândeam să-mi bag pixul în teacă ( ai înțeles bine, teacă nu tașcă, nu am nimic cu tașca...
la început a fost cuvântul (3)
de Macovei Costel
fiecare piesă își are rostul în angrenaj de cele mai multe ori m-am mulțumit să trăiesc dar o întrebare rodea ca un vierme în pulpa timpului care-i rostul meu pe lume și am înțeles că și greșelile...
x x x
de Matei Vișniec
Regele a murit de bătrînețe era murdar și negru l-au recunoscut după un semn pe care îl avea din copilărie sub brațul stîng mulțimea rătăcește pe străzile orașului și rostește cuvinte misterioase...
Polaritate.Tradator
de Pacurar Lucian
Iubire... Ura... Regele a murit... Traiasca regele!
Vremea mulsului sau cum să nu greșești turma
de Sergiu Burlescu
În loc de azi mă substitui cu grație din spațiul gol rămas între noi. Aș ridica coroana de jos — dar nu-i coroana mea. (și mă omoară câte puțin în fiecare dimineață) Trăiască regele. Regele a murit....
Tangerine tango ori cea care mă simt(e) o altă lume
de Ottilia Ardeleanu
Anul se termină cu mine. Anul începe cu mine. Cum aș spune... Regele a murit, trăiască regele! E o zi de muncă nouă și oamenii par noi, deși îi cunosc de mult. Cred că au o nouă atitudine. Mai...
Mai cântă o dată
de Coșarcă Adrian
Bat clopotele , dar nimeni nu le aude; A mai murit un rege, dar nimeni nu știe... Decât biata regină cu inima ce i se despică Și cu sufletul devenit o stâncă ce o scufundă Într-un cheag al...
