Poezie
la început a fost cuvântul (3)
1 min lectură·
Mediu
fiecare piesă își are rostul în angrenaj
de cele mai multe ori m-am mulțumit să trăiesc
dar o întrebare rodea ca un vierme în pulpa timpului
care-i rostul meu pe lume
și am înțeles că și greșelile mele ajută cumva
fiind o lecție pentru ceilalți
așa că m-am împăcat și cu mine și cu greșelile mele
când bezna geme și se-întoarce pe o rână
luna își face curaj și cerului îi scapără ochii de bucurie
nu mai e singur și trist, norii s-au dus care pe unde
și inel, inel de-argint se rostogolește urmându-și calea
oricât ni s-ar părea, luna nu moare așa ușor,
se mai trage și ea la umbră să nu se vadă toate câte o supără
dar apoi iese-n prispă și-și netezește părul cărunt
regele a murit, trăiască regele
fiecare cuvânt se naște, își împlinește menirea și apoi moare
liniștit și fără să se zvârle din dicționare
dispare din viața noastră ca zâmbetul strivit pe buze
ființăm datorită cuvântului
căci viața fără cuvânt înseamnă o lungă și rece tăcere
mai rea ca moartea…
dulce e tăcerea când te pierzi în lumină…
001.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “la început a fost cuvântul (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14134244/la-inceput-a-fost-cuvantul-3Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.