Radu Stanca
(n. 5 Mar 1920)
"Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic"
Floarea-soarelui
Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp, După făptura ta strălucitoare, Iar când apui în zarea călătoare Obrazul mi-l aplec către pământ. Stau
Frunzele
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad din
Corydon
Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe strazile pline cand ies n-am pereche, Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata
Numai noaptea
Numai noaptea vino, cand tacerea Se loveste tainic de feresti, Cand ma-nchid ursuz in incaperea Unde stau si-astept sa te ivesti. Ca un fur ce
Ars doloris
Îmi trebuie o nouă suferință Ca să mă pot deprinde cu uitarea, Căci în furtună numai o furtună Astîmpără, pe stînci, descătușarea. Îmi
Cea mai frumoasa floare
Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare O intreba in soapta intr-o zi Din insule pierdute-n departare? Cea mai frumoasa floare! Un an intreg corabia
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele, Ostaș viclean ! Si nici să nu te-nșele Asemănarea lor cu arcul tău. Sunt simple jucării și nu fac
prin urmare nu ma mai iubesti
prin urmare nu ma mai iubesti nu mai vrei comori inflacarate vrei de-acum comori adevarate fapte nu himere si povesti zici acum ca toate-au un
Doti
Dă-mi la o parte vălul și privește! Ești primul muritor care mă vezi. Te-ai furișat în templul meu hoțește Și-acum, ajuns aici, cunoști și
Biblică
La început a fost sărutul Și el era pe gura ta ... Depus pe gura mea sfinți văzduhul, Și lumea s-a născut atunci din duhul Sărutului ce ne unea
Nocturnă
Intru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere În care e un mort. Pe partea dreaptă Am zidurile surde de tăcere. Pe partea stângă inima-nțeleaptă. În
TOAST
TOAST Ridic acest pahar pentru iubire Si-l beau, dintr-o suflare, pân-la fund; Sunt încărcat de-atâta stralucire, Că văd prin mine ca-ntr-un
Cupa
De pe-o zi pe alta-mbătrânești Nu cu săptămânile, cu anii. Ca o cupă suptă în pierzanii Dintr-o dată simți că te golești. Părul vechi cu care
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc, Când degetele ei prelungi, de ceară, Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc Ca un păianjen galben pe
Argonautică
Lucrurile lumii acesteia Sînt bătute de vînturi ca trestia, Numai dragostea noastră stă dreaptă În bătaia vîntului și așteaptă. Desfăcută de
De ce dai voie vantului
De ce dai voie vantului sa umble Prin parul tau si sa ti-l ravaseasca? E mangaierea lui, facute-n tumbe, Mai calda, mai suava, mai
Simpozion
Tocmai în zori se sfîrși acel chef. Nu mai aveam nici un picur în cupe. Era plină doar amfora grea de sidef, Dar nici unul din noi nu știa s-o
Silentium nocturn
Taci, să s-audă noaptea care vine! Taci, să s-audă pasul ei sfios! De-acum începe-alt glas să cânte-n mine, De-acuma glasul tău e de
Cea mai frumoasa floare
\"Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?\" O intreba in soapte intr-o zi. \"Din insule pierdute-n departare Cea mai frumoasa floare - care-o
Pan
Nu pot să nu mă-mbăt aici de zări Și nici nu știu de nu mă-mbată marea, Sărut în tălpi surorile cărări Și-ascult încet cum cade-n ele zarea. Pe
Poem
O să rămâi în mine și după ce-o să pleci, La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăirea
Toast
Ridic acest pahar pentru iubire Si-l beau, dintr-o suflare, pân-la fund; Sunt încărcat de-atâta stralucire, Că văd prin mine ca-ntr-un râu
prin urmare nu ma mai iubesti
prin urmare nu ma mai iubesti nu mai vrei comori inflacarate vrei de-acum comori adevarate fapte nu himere si povesti zici acum ca toate-au un
